- Demolarea Stadionului Dinamo s-a blocat din cauza unei piedici administrative.
- Piedica administrativă se leagă de ACS FC Dinamo. Adică, Dinamo Badea. Ce credeați, că magul ținutului computerelor a cedat?
La sfârșitul săptămânii, vulturii se lăsară în balcoanele palatului prezidențial, distruseră cu ciocul plasele de la ferestre și răscoliră înăuntru cu aripile lor ornitologice... Gabriel Garcia Marquez
Dacă mai trăia, Gabriel Garcia Marquez putea scrie continuarea romanului „Toamna Patriarhului” inspirându-se dintr-un subiect al României anilor 2020.
Demolarea stadionului Dinamo, în general situația vetustei arene din Ștefan cel Mare, ar fi oferit surplus de ingrediente literare pentru încă o capodoperă a marelui columbian. Parcă și vezi vulturii sumbri cum planează peste ruina palatului unde dictatorul își aflase sfârșitul la o vârstă imemorială.
Inerția timpului, atmosfera de sfârșit de lume, putreziciunea ca stare de spirit. Aici, la noi, stadionul coșcovit, ruină urât mirositoare populată de insecte, șerpi și șobolani mari cât pisicile de rasă.
Prizonierii eternității
Translația de la arhetipul dictatorului sud-american la cel al fondatorului Computerland este firească. Nicolae Badea întruchipează eternitatea care ține prizonieră ruina fantomatică a unui stadion din alt timp al istoriei.
Realismul magic al operei lui Marquez s-ar suprapune perfect peste povestea Gropii dinamoviste, odinioară spațiu al lumpenului Capitalei, apoi obiectiv sportiv multifuncțional al Miliției comuniste și în sfârșit leagăn al ciocoimii de după Revoluție. Dar și povestea romantică a echipelor fraților Nunweiller, a lui Dinu, Lucescu, Dumitrache. sau Dudu.
Peste toate, ce pagini s-ar putea scrie despre cum dăinuie lojile lui Nicu Badea! Despre cum niște stafii din beton și fier vechi sunt evaluate de ANAF și de Primăria Sectorului 1 la preț de diamante.
Ce metaforă tulburătoare este aceasta a lojilor construite din materiale ieftine, dar care nu pot fi demolate de utilaje de sute de mii de euro! Un adevărat Luxor în inima Micului Paris!
Rentabilitate de la o demolare?!
În limbajul avocățesc al Adunării Generale a Creditorilor ACS FC Dinamo, entitate intrată în faliment, se aduce la cunoștință faptul că demolarea Lojilor A și B nu poate fi efectuată din cauza situației juridice a acestora. Extensii ale Tribunei Oficiale, Lojile A și B, în fapt niște fiare vechi, nu se găsesc nici în proprietatea directă a Statului sau a Clubului Sportiv Dinamo București, ci în aceea a așa-numitului Dinamo Badea.
În acest context, demolarea celor două structuri metalice nu poate avea loc fără acordul creditorilor. Lecturând textul comunicatului, plin de termeni specioși („prorogă”) și de siluiri ale limbii române (aprobarea valorificării „ca și deșeu” de fier a bunurilor mobile casate), te îneci încă o dată în absurdul situației.
ANAF cere evaluări de rentabilitate fix de la o operațiune de debarasare de fier vechi a unui spațiu din centrul Bucureștiului care trebuia să fie demult un stadion modern. Un loc care să fie generator de venituri la buget și, mai important, spațiu de recreere pentru zeci de mii de locuitori ai capitalei, fie ei microbiști sau nu.
Circ și absurd lângă Circ
Dar nu, coșmarul continuă. Noul stadion iar nu se mai face. Proiectul futurist al arenei pare o ironie sadică. Seara dacă treci prin zonă, pe Ștefan cel Mare, și ciulești urechile auzi o voce baritonală care susură. Nu las nimic, nu las nimic! Este El, stăpânul Lojilor A și B. Vorbește din Jilțul vulturului. Numai că vulturii sunt doar în plăsmuirea operei maestrului Gabriel Garcia.
La noi, la doi pași de Circul bucureștean, zboară de colo-colo niște ciori croncănitoare și stoluri de porumbei obezi de la atâta mâncare pe care le-o dau „iubitorii de animale”. Bolnavii de la Spitalul de Urgență Floreasca văd cum au încremenit macaralele și buldozerele.
Cei care așteaptă noul stadion sunt și ei pe cale să se îmbolnăvească. Sau „să moară de tristețe”, cum a scris tot Marquez cu mulți ani în urmă la dispariția unei sculptorițe columbiene. Dar aceasta este altă poveste.