Cătălin Tolontan Un șut unde doare

• Fotbalul românesc riscă să revină la percepția vulgară de care s-a luptat decenii ca să scape. Și asta nu e vina „corectitudinii politice”.

Victoria Rapidului cu 2-0 în fața lui Dinamo confirmă patronilor din fotbal ideea că banii nu garantează rezultatele, dar lipsa acestora garantează lipsa de rezultate.

Este o diferență masivă între cât a investit Dan Șucu și cât a investit linia genealogică de acționari pe care Dinamo i-a avut în ultimul deceniu. Giuleștenii sunt, în mod clar, mai puternici decât „câinii roșii”.

Ultima victorie în Superliga a lui Dinamo în fața Rapidului datează de acum 10 ani, din 11 aprilie 2015. În acel sezon la Dinamo jucau Gicu Grozav și Nedelcearu, Apple încă nu își lansase ceasul, iar Klaus Iohannis nu se supărase pe palton.

De atunci și până astăzi, au avut loc 10 meciuri în campionat: Rapid a câștigat 5 și 5 s-au încheiat la egalitate.

Colegul meu Dan Udrea a scris un articol în care a criticat lipsa de reacție a arbitrului Marian Barbu și a celorlalți oficiali în fața mesajelor vulgare afișate duminică în tribună.

Și Emil Brumaru ar fi fost jenat

Udrea și cu mine ne codim, când folosim atribute tari, credem noi, dar vagi. În realitate, a fost o descărcare pornografică mare cât China, în tribune, în fața celor aproape 35.000 de spectatori de pe Arena Națională.

În bannere s-a băgat și s-a scos. S-a vărsat și s-a răhățit. Cuvintele s-au crăcit și au ejaculat în moaca rivalilor. Emil Brumaru ar fi roșit până și el. Noroc că un alt Emil, Grădinescu, s-a revoltat la TV, că altfel chiar că nu exista nicio reacție.

Niciunul dintre oficiali nu a făcut nimic. Udrea are dreptate când spune că UEFA, FRF și Liga Profesionistă au fost, în ultima vreme, atât de bolnave de „political correctness” că nici acum nu și-au revenit.

Convalescența e dureroasă și lentă. În ce sens? Sunt cuvinte care aprind becurile roșii. Unele încadrate la politică: „Gaza” de pildă, sau cele xenofobe, rasiste.

În schimb, vulgaritatea extremă s-a întors, parcă nebăgată în seamă. Dar, aici mă separ de Dan Udrea, nu cred că de vină e „corectitudinea politică” (daaaa, ia zi tu, măi băiatule-corect-politic ce crezi - asta veți spune).

Limitarea vulgarității a fost unul dintre primele efecte pozitive ale preocupării oficialilor pentru atmosfera din stadion. Până acum aproape două decenii obscenitatea era „normală” în sport. Până n-a mai fost.

Decența nu e progresism, e oxigen

Că ne place sau nu, „corectitudinea politică” a avut și efecte pozitive, până când o latură a ei a degenerat.

Exemplu concret din sport: vulgaritatea era „ștampila” pe care fotbalul o primise. Iar diminuarea înjurăturilor și obscenității a făcut un enorm bine stadioanelor. Încet, încet, au apărut în tribune copii, familii, femei.

Abia apoi au apărut excesele corectitudinii politice. Când tendința mondială s-a inversat și excesele „corectitudinii politice” au dus la dezaprobare, s-a căzut în cealaltă extremă. Aici suntem la Dinamo - Rapid.

Arbitrii și ceilalți oficiali au închis ochii, nu s-au mai complicat să intre în chestiuni cu potențial delicat, în care poți fi acuzat de „progresism” dacă iei măsuri.

Numai că regulile contra vulgarității nu sunt progresism. Ele reprezintă o muncă, cinstită și necesară, de a asigura fotbalului aerul decent fără de care fenomenul se va sufoca.

Monopolul e anti capitalism

Oricum, fotbalul se află sub amenințarea unei „vulgarități a monopolului”, dovadă cât de puține industrii vor să-și lege imaginea de una dominată de impulsul „joacă ACUUUUM și câștigă”.

Nu contează că acum sunt pariurile și mâine poate fi salvarea balenelor. Orice industrie care devine monopol ar fi la fel de apăsătoare pentru domeniul unde funcționează. Monopolul nu e compatibil cu business-ul, monopolul este anti capitalism.

Pe acest fundal, revenirea vulgarității explicite și cotropirea stadioanelor cu percepția monopolului huliganismului e un risc. Mai ales în campionate precum cel al nostru, unde valoarea sportivă oricum suferă, degradarea „civilizației învățate” ar însemna, ca să cităm din spiritul bannerelor de la Dinamo - Rapid, un șut direct în boașe.