RADU NAUM Trumpii

• Odată cu Trump s-a ridicat în lume o nouă ordine. Aceea în care poți spune orice, oricui.
• De la amenințări la înjurături, instigări la ură, îndemnuri la furt, minciuni sfruntate și asmuțiri ale gloatei asupra instituțiilor fundamentale ale statului. Și orice ai spune e ok, ești „safe”.

În cartea sa „War”, Bob Woodward, cel care împreună cu Carl Bernstein a condus investigația sfârșită cu demisia lui Nixon de la Casa Albă, relatează că atunci când fanii lui Trump au atacat Capitoliul, Mitch McConnell, liderul republicanilor, l-a sunat și i-a spus repetat, pe un ton apăsat, să-și scoată „trupele” din clădire.

Trump a reacționat greu și când a făcut-o i-a reproșat calm că îi pasă mai mult de victoria lui Biden decât de înfrângerea sa. Trump va scăpa de toate acuzațiile și e sigur că nu va primi vreo pedeapsă în procesul deja pierdut.

Tipul a pronosticat aproape corect atunci când a zis că „aș putea împușca pe cineva în mijlocul Fifth Avenue și n-aș pierde niciun vot”.

Spun „aproape” pentru că putea fi și mai îndrăzneț, să spună nu doar că nu va pierde voturi, ci și că nu va păți nimic.

Absolut nimic, la fel de absolut precum puterea pe care o are acum, cu președinția, Senatul, foarte probabil Camera Reprezentanților și Curtea Supremă. Împușcă și scapi. Așa se întâmplă când adevărul e supus la vot. Asta e lumea nouă.

Trump chiar ar putea face și spune orice și oamenii să îi găsească justificări

„We're all living în Amerika”. Rammstein. Niște nemți cântând despre cea mai mare democrație a lumii. Apropo, unde ați mai auzit despre deportări în masă, ziduri, „dușmanul din interior”, atacuri furibunde asupra justiției, „votați acum și nu va mai trebui să votați niciodată”?

Lumea e în limbă după Trump. Chiar ar putea face și spune orice și oamenii să îi găsească justificări. E o hipnoză.

E o răzbunare asupra celor care nu au înțeles această lume gata de a-și vinde ce are mai de preț, democrația și libertatea, pentru siguranța credințelor ei despre divinitate, sex, femeie, imigranți, bani, natură. Vedem peste tot asta. O vedem și la noi.

La noi, unde nu există Trump, dar există un soi trumpism. În fotbal, de exemplu, Trump e Gigi. El, cel care e în tot și-n toate. Are idei clare despre divinitate (care când îl pedepsește, când îl răsplătește, ne informează chiar el), sex, femeie, bani, ș.a.m.d.

E cel mai bun patron dintre antrenori și cel mai bun antrenor dintre patroni. Domnește asupra ce-i al lui, la fel precum celălalt de peste ocean, cu o mână de fier. E stăpân.

Așa cum nu te-ai fi gândit că poporul care a salvat omenirea de tirani de mai multe ori ar alege un astfel de personaj, nici la noi nu te-ai fi gândit că toți cei pentru care Steaua era o mână de jucători legendari, plus iubitoarea de Dumnezeu armată română, se vor alinia în spatele unui șef de clan care ține clubul precum îi ține pe popi și pe Alexandru Tudor când se afișează cu ei, ca pe niște jucării.

Problema unor astfel de oameni e că devin exemple

Jumătate din populația microbistă a țării ține cu echipa lui Gigi Becali – n-are sens să-i mai spunem în niciun fel, FSCB sau Steaua, e echipa lui și asta e tot ce e. Această sumă însemnată de oameni alege deci clubul cu cel mai neortodox (scuzați) mod de conducere. E un lucru de luat aminte.

Nu contează nesocotirea regulilor, insuccesele cauzate de absența lor (un titlu după un deceniu e al naibii de puțin), felul în care sunt tratați profesional jucătorii, nu. Poate că e ca în dragoste, care e oarbă. Dar nu doar asta. E acceptarea faptului că așa se fac lucrurile. Și magnetismul celui din frunte, al Tătucului. Aceasta e adevărul. Și ăsta măcar nu se votează.

Problema unor astfel de oameni e că devin exemple. Chiar și pentru aceia care ar trebui să se simtă jigniți, discriminați, la al căror corp se atentează, dovadă că mai multe femei l-au votat pe afemeiatul Trump decât pe civilizatul Biden.

Să îi știi, ca femeie, toată istoria cu sexul opus și să îl validezi este o ecuație mai greu de rezolvat decât astronomica problemă a celor trei corpuri. Trump nu e doar Trump, e deja un val.

Mulți vor să fie ca el, să discrimineze, să spună tot ce le trece prin minte, să dea șuturi în cur celor care vin precum au venit strămoșii lor, în căutarea unei vieți mai bune. E un soi de răzbunare sălbatică a istoriei.

Acești oameni devin exemple și setează un spațiu social. Tineri afro-americani din Alabama au primit deja scrisori anonime să se prezinte pe plantațiile de bumbac.

Sunt convins că asta va stârni râsete și rânjete, căci aici am ajuns, să vrem ca istoria să se repete. Să fie iar oameni de diferite ranguri, cu drepturi diferite, să nu mai fim obligați să respectăm niște reguli sociale, să fie „un fel de dictatură” cum a zis unul, neștiind că dictatura nu e decât de fel, definitiv.

Să le vârâm „ălora” pe gât woke-ismul, acest curent ce-i drept dus la absurd și care acum e lovit peste față cu reversul unei medalii cât muntele Rushmore. Vom trăi vremuri interesante, de genul celor de care se speria Camus.

Dacă lumea e un montagne-russe, acum e momentul în care cădem în gol

Tot mai mulți vor vrea să facă precum acești idoli cu cruci și păr portocaliu. Chiar când ei nu vor mai fi ce au fost, chiar dacă o vor lăsa mai moale, prozeliții vor înflori.

Becali nu mai e chiar cel dinainte, nu mai rostogolește grosolănii în orice dialog și se pare că a ajuns să priceapă o iotă de fotbal, de vreme ce echipa lui merge acum atât de bine în Europa (aici e un paradox exemplar).

Deși nu e clar cât va mai dura și nici nu există un al doilea cu profilul lui, tot mai mulți îi urmează calea, vor să controleze absolut cluburile lor, să se amestece în toate.

Rezultă o harababură de nedescris și deja echipe conduse alandala au dispărut, Astra, fostul Oțelul, Viitorul Pandurii, la altele sunt cheltuiți bani cu nemiluita pentru rezultate modeste sau retrogradări, vezi FCU Craiova, Chindia, Chiajna, FC Argeș. Nu contează. Ideea e să te simți puternic.

Ideea e să fii stăpân, jupân. E noul vechi model. Dacă lumea e un montagne-russe, acum suntem în
momentul în care cădem în gol. Avem sufletul în gât.