- Argentina a pierdut finala Mondialului, dar și-a pierdut și demnitatea.
- 7 scurte după reprezentația jalnică din Spania - Argentina 1-0
1. Bombardierii din echipa Argentinei i-au făcut o retragere urâtă lui Messi, după ce el i-a dus în spate atâția ani și le-a pus medalii de gât.
2. Am fost fanul Argentinei și la Mondialul din Qatar, și acum. În primul rând pentru lumina adusă de Messi într-un fotbal din ce în ce mai încruntat tactic.
Am apreciat însă și organizarea lui Scaloni, și puterea incredibilă de a reveni în momente grele, și explozia câtorva fotbaliști - puțini - pentru care tehnica nu e doar un pretext să evite sala de forță.
3. Dar ce s-a întâmplat în finala contra Spaniei a fost prea mult. Argentinienii au fost ca niște bodyguarzi de discotecă rătăciți într-o finală de Mondial.
Dacă ești Jiul Petroșani și ne-am întors în 1999, atunci da, pot înțelege că joci murdar și cauți cafteala în locul fotbalului.
Hai să zicem și că dacă ești Paraguay și ai meci cu o echipă de Top 3 mondial, pot accepta că stai cu autocarul în poartă și bubui toate mingile în tribună.
4. Dar să fii ditamai campioana mondială și să nu poți aduce în finală decât pumni în coaste și degajări la întâmplare, asta e trist pentru fotbal și pentru blazonul unei echipe care i-a dat lumii pe cei mai mari din istorie, Messi și Maradona.
5. Da, multe meciuri din Copa America arată ca o combinație de wrestling și lupte de stradă. Pasiunea care clocotește în Columbia, Argentina, Chile sau Uruguay se transformă deseori în anti-joc, cinism, implicare fizică dusă la extrem și chiar golăneală.
6. Dar odată ajuns la balul iconic al lumii bune - vorbim aici de finala unui Campionat Mondial la care se uită o întreagă planetă, faci un duș, îți tai unghiile, îți pui hainele alea curate, te parfumezi și te prezinți elegant, gata să onorezi scena. Nu vii cu bâta ascunsă în mâneca sacoului sau cu spray-ul paralizant deghizat în brichetă.
7. Argentina a parcurs un drum grotesc, de la definiția fotbalului-șampanie, scrisă de Messi și Maradona, la trupa de brute a lui Paredes, Tagliafico și De Paul.
Și nu văd cum își va reclădi identitatea sau relevanța în fotbalul mare după ce va rămâne și fără Messi, singurul poet într-un vestiar de cotonogari.