- Eric de Oliveira, 40 de ani, a fost invitat la podcastul TOP LEVEL, realizat de jurnaliștii GOLAZO.ro Cătălin Țepelin și Dan Udrea, și a vorbit despre episoadele de rasism trăite la Mediaș
Eric de Oliveira: „Ori îi dau una, ori …”
Cum a fost primul impact cu România?
Nu erau negri în Mediaș. No, și eu aveam părul ăla, l-am lăsat așa, că m-a prostit cineva că „tu semeni cu Ronaldinho, lasă-l” și de aia mi-am lăsat părul mare.
Pe vremea respectivă, la 21 de ani, eu credeam că eram foarte frumos. După aceea am văzut poze, bă, ce urât eram!
Ai avut probleme atunci în România, că erai jucător de culoare? Ai simțit chestia asta?
Cu colegii, da.
Ce îți făceau?
Colegii făceau ce fac de obicei cu străinii care vin prima dată. Cioară, țigan… Eu m-am gândit „bă, ori îi dau una, ori merg înainte”. Păi, dacă îi dau una, mă dă afară, așa că am mers înainte. Ei mă făceau cioară și eu le răspundeam „cra, cra!”. Începeau să râdă și uitau. Și atunci m-am prins, bă, nu trebuie să-i bag în seamă. Bine, nu toți, nu generalizăm aici. Au fost niște colegi mai… vorba lui Wesley, țărani, care nu știu ce să spună.
O făceau din răutate, din teama că le iei locul sau poate erau doar superficiali?
Nu știu. De exemplu, noi am intrat în ura asta a lor din prima zi de antrenament. Făceau alergări, bucăți de câte 1.000 de metri. Am crezut că e ușor, dar când am băgat prima bucată… Și domn’ profesor Pustai a zis “nu, nu, ieșiți afară” (n.r. către brazilienii din lot). Iar românii s-au enervat.
Le-a zis “băi tată, voi cărați pianul, iar ăștia sunt muzicieni”. Îmi amintesc… nu vreau să-i zic numele jucătorului, dar făceam alergări la Sovata, iarna. Și mă tot făcea cioară, plus multe înjurături de-alea cu F, cu P. Suport, suport, dar depinde, știi? F … negru, f … cioară! No, înțelegeți voi, să nu zicem vreo prostie.
Și am văzut că pe lângă drumul unde alergam noi era un râu așa mic, știi? (...) Și tot m-a înjurat, tot m-a înjurat. La un moment dat l-am lăsat în partea stângă și i-am dat un umăr… buuuum, direct în răul ăla de acolo! A înghețat, m-a înjurat și mai tare. (...) Și atunci am luat respectul la toți. Nu s-a mai luat de mine niciunul.