Cristian Geambașu O seară în 3 secvențe

• Craiova s-a respectat, FCSB n-a jucat rău, dar se comportă ca un copil răsfățat. CFR este oglinda lui Dan Petrescu. Opera este completă, regizorul poate pleca. Și a plecat.

În ordine cronologică.

Un antrenor care declară că speră ca jucătorii lui să ghicească ce crampoane vor folosi pe sinteticul din Suedia trebuia să aibă demisia în buzunar înaintea meciului cu Hacken. Nu să o anunțe după Apocalipsă.

Imaginile crepusculare din suburbia Goteborgului, cu soarele orbitor care amintea de filmările psychedelice din „Live at Pompeii”, nu puteau anunța decât o desfășurare cu accente suprarealiste a meciului.

CFR a fost desființată cu 2-7 de o echipă de tineri educați să joace un fotbal, modern. Clujenii în schimb au arătat așa cum era previzibil, după chipul și asemănarea lui Dan Petrescu. Blocaj total, inadecvare, improvizație, fatalism. Nicio idee de joc, apărare depășită la orice pasă rapidă, la orice schimb de locuri.

Rădoi, autoritatea și libertatea

Un antrenor care are puterea să vină să vorbească în direct la TV cu mai puțin de o jumătate de oră înainte meciului de la Istanbul, fără să invoce presiunea insuportabilă, înseamnă că și-a făcut treaba și nu joacă teatru.

Cred că Mirel Rădoi a găsit formula potrivită de comunicare cu jucătorii lui, ceva între autoritate și libertate individuală asumată. Între competență și puterea de a insufla plăcerea jocului.

Prin victoria cu Basaksehir, totuși o echipă mult supraevaluată, Craiova a arătat că primul loc în campionat nu este o întâmplare.

Cicâldău, în sfârșit revenit la o greutate mai aproape de cea a unui sportiv de performanță, și Mora au semnat golurile unei victorii importante, dar care nu rezolvă calificarea.

Sper ca Mirel să știe să păstreze echilibrul dintre seriozitate și relaxare din care se hrănește această nouă formație a Băniei.

Recital Bîrligea

FCSB a plecat cu un 2-2 de la Aberdeen jucând și bine și rău. Bine mai ales în dreptul lui Bîrligea, omul meciului, cel care a jucat mai britanic decât toți britanicii la un loc. Bine și în dreptul lui Miculescu (mai puțin pe faza defensivă), bine de asemenea pentru Olaru care i-a luat locul lui Tănase.

Rău în dreptul lui Cisotti, care n-a înțeles ce tip de arbitru era Serdar Gozubuyuk. Rău în dreptul lui Mihai Popescu, responsabil pentru golul egalizator al scoțienilor rău și pentru Tănase care a fost la un colț să ia al doilea cartonaș galben.

După un început cețos de sezon, FCSB pare să revină la ritmul de competiție pe care îl avea în sezonul trecut.

Afară nu-i ca acasă

Revenirea lui Olaru este importantă (care tot stilul kamikaze practică), de asemenea cea a lui Lixandru. Problemele sunt legate nu atât de forma sportivă, cât de o lipsă de disciplină care atrage cartonașele cum atrag ploaia paparudele.

Toleranța arbitrilor din prima noastră ligă nu se regăsește în meciurile internaționale. Încă o dată, bravo lui Bîrligea, care i-a făcut să ofteze pe scoțieni în mai multe rânduri! Așa se câștigă respectul adversarilor, cu certându-te ca o țață cu arbitrul.