Cristian Geambașu Ferran

• Despre cel mai bun și mai subevaluat atacant al zilelor noastre. Despre cel care a împiedicat oroarea ca Argentina măcelarilor să devină campioană mondială

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Era minutul 106 al prelungirilor finalei Cupei Mondiale. Paredes și banda de răufăcători continuau să atenteze la esența fotbalului, iar meciul se îndrepta către un deznodământ incert.

Exista bănuiala că la penaltyurile de departajare spiritul prădător al sud-americanilor va ieși învingător în fața spaniolilor. Deși aceștia fuseseră singura echipă care își propusese să joace fotbal.

Venit de pe bancă, așa cum a fost sil(u)it de multe ori în carieră, Ferran are nevoie doar de o clipă de ezitare a satrapilor argentinieni.

Intrând discret în istorie

Ferran suspendă timpul, dar mai ales spațiul, lățind la infinit fanta luminoasă cât diametrul mingii. Doar pe acolo se vede poarta apărată de celălalt șef de cartel, Emiliano „Dibu” Martinez. E gol, e 1-0 pentru Spania și se face dreptate. Golanii sunt trimiși acasă cu mâinile goale și vârfurile bocancilor pline de sânge.

Ferran intră discret în istorie, reluându-și locul pe banca de rezerve. Va rămâne acolo până când unui antrenor sau altuia le va ajunge cuțitul la os și își vor aduce aminte de el. Cel mai bun și cel mai subevaluat atacant din povestea fotbalului zilelor noastre.

Uneori nu este nici măcar prima rezervă!?

Probabil că este o problemă de destin ce trăiește Ferran Torres. Adică să fii foarte bun, să fii serios, muncitor, să fii salvatorul echipei în atâtea și atâtea situații, dar să fii iar și iar sub linie când se face totalul. Din 11, el este mai mereu al 12-lea sau al 13-lea. Ironie, uneori nu este nici măcar prima rezervă.

Dar uite că acum Luis Enrique, mărinimos, l-a introdus imediat după pauză în partida pe care campioana PSG a disputat-o la Rennes în prima etapă din Ligue 1. Băieții din capitala Bretaniei conduceau cu 2-0 după primele 45 de minute, iar alde Dembele, Doue sau Neves alergau dezabuzați, captivi ai jocului vioi al micului adversar.

Un plan inaccesibil?

Campionul mondial Ferran a intrat dând pe gât încă o dată cucuta umilinței, a înscris două goluri și a salvat dubla campioană a Europei de la un început rușinos de campionat.

Acesta a fost debutul lui la PSG. 45 de minute, două goluri. Ambele pase decisive au venit de la Fabian Ruiz. Și el rezervă, și el campion mondial.

Luis Enrique, probabil cel mai bine cotat la ora actuală, îți va spune că totul face parte dintr-un plan tactic inaccesibil neofiților. Dacă va catadicsi să spună ceva.

Ingratitudinea

Ferran Torres a plecat de la Barcelona pentru că nu avea loc de Yamal și de Raphinha. Până mai ieri, nici de Lewandowski. Acum nu mai avea loc nici de Gordon, posibil și de Julian Alvarez. Asta dacă se face transferul și Atletico se mulțumește de 130-140 de milioane de euro cât ar plăti catalanii.

Barca se bate pentru ametistul Alvarez, dar și-a vândut rubinul Torres pe 50 de milioane. Adică Torres valorează de 3 ori mai puțin decât Alvarez?! Ingratitudinea e regulă în lumea fotbalului, iar Ferran știe asta. Altfel ar fi înnebunit.

Dar lumea în general este ținută în picioare de tipi ca el. Inginerului care a proiectat structura de rezistență a podului îi ia fața arhitectul acestuia, flautistul din filarmonică privește cum violonistul cu Stradivarius culege aplauzele. Toată lumea știe numele solistului vocal și al chitaristului solo, aproape nimeni pe al basistului sau pe al bateristului.

Make Ferran great always!

Prizonier al acestui carusel al absurdului, Ferran însuși pare că nu este în apele lui când i se întâmplă să fie titular. La 26 de ani, povestea valencianului continuă. Va mai înscrie goluri esențiale și goluri superbe și va mai fi uitat pe bancă.

La disperare se va apela din nou la el. Pentru că dincolo de sclipici perisabil fotbalul are nevoie de oameni ca el. Serioși, prompți, impecabili profesioniști, fără depresii incubate din prea mult confort.

Singura excentricitate\ironie pe care și-a permis-o Ferran a fost aceea cu șepcuța roșie pe cozorocul căreia scria „Make Spain great again”. Cine are simțul umorului știe să evite derizoriul, dar mai ales prostia.