Publicat:
26.06.2024, ora 12:45
Actualizat: 26.06.2024, ora 12:53
- Reportaj GOLAZO.ro în zona sumbră, înspăimântătoare a Frankfurtului, orașul unde se dispută România - Slovacia.
- Cartierul din fața gării centrale e imaginea disperării. Oameni care stau pe jos, amețiți de alcool și droguri. Femei și bărbați în derivă.
- Aici e zona „felinarelor roșii”. Și a celor fără adăpost. Și a traficanților și infractorilor. E pericol!
După Munchen și Koln, Frankfurt e al treilea oraș invadat de „Zidul Galben” la Euro. 30.000 de fani români sunt aici pentru meciul cu Slovacia, veniți de pe întreg continentul.
În metropola financiară germană, cu o populație estimată la 800.000 de locuitori, trăiesc aproape 11.000 de compatrioți, în landul Hesse fiind 82.000, potrivit Deutsche Welle.
„Bine ați venit în Zona Zombi!”
Atenție, însă, pentru suporterii români! Frankfurt nu înseamnă doar faimoasa piață Romerberg, zgârie-nori, clădiri noi și vechi spectaculoase, parcuri frumoase și râul Main.
Are și o zonă întunecată, înspăimântătoare, pe care mai bine o ocolești, mai ales noaptea. Hauptbahnhofviertel. În traducere, cartierul gării centrale.
Ne-a atras atenția un articol publicat de Daily Mail pe 20 iunie, înaintea partidei Danemarca - Anglia. Avea un titlu amenințător: „Bine ați venit în Zona Zombi! Fanii englezi trebuie să treacă în drum spre stadion prin cartierul roșu, plin de dependenți de droguri agresivi, prostituate și infractori”.
„Crack”, drogul care lasă urme adânci în Viertel
Jurnaliștii insulari scriau de 5.000 de dependenți și 300 de traficanți în Viertel, de 10.000 de infracțiuni înregistrate anual de poliție, inclusiv 1.100 de agresiuni, 900 de furturi din buzunare și 250 de jafuri stradale. De 418 dosare penale, 86 de contravenții și 78 de arestări.
Și mai ales, aminteau de „crack”, drogul care lasă urme adânci în cartier. Cocaina procesată sub formă de rocă cristalină, pietricele albe și galbene încălzite într-o pipă și fumate care au ca efect imediat o stare de euforie, dar care durează maximum zece minute. La dependenți, zece secunde. Și caută o altă doză.
„E foarte rău. Am găsit așa ceva în Philadelphia”
Dar nu îți dai seama ce se întâmplă în Hauptbahnhofviertel dacă nu ești aici, dacă nu vezi, dacă nu simți.
Și ce vezi îți dă senzația că ești în mijlocul unui film apocaliptic. Și nu e film, e realitate.
Eram pe Kaiserstrasse, Strada Împăratului, și am întâlnit doi fani polonezi. „Aici e centrul infernului. E foarte rău. Seamănă cu anumite zone din America, am găsit așa ceva în Philadelphia”, ne-a spus unul dintre ei. Amândoi lucrează de câțiva ani în Frankfurt, dar vor să plece.
Din Kaiserstrasse începe „nebunia”, cum o numeau polonezii. Elbestrasse, Moselstrasse, Taunusstrasse, Niddastrasse. Străzile Cartierului Roșu, Red Light District, unde îți apar cele mai crunte imagini. Imaginile distrugerii, disperării.
Oameni drogați care stau pe trotuar. O tânără care se mișcă în derivă, femei cu răni pe brațe…
Se aprinseseră reclamele în lumini roz, dar rozul răspândit în jur nu ascundea nimic.
Oameni drogați, oameni care stau pe jos. Nu unul, doi, mulți, pe ambele trotuare ale străzilor. Homeless. Unii au gura căscată și ochii sticloși. Alții privesc în gol sau vorbesc singuri. Alții sunt nervoși, caută ceva și nu găsesc.
O tânără blondă pare că nu știe unde e. Se mișcă în derivă, dând din mâini fără control. Vezi femei cu răni, cu cicatrici pe brațe.
Prostituate îmbrăcate neglijent se apropie și îți propun să mergi cu ele. De peste drum, din fața unui bordel, ți se face semn să intri.
Combinație de ceva dulceag și urină la doi pași de districtul bancar. De zgârie-nori și costume elegante
Mirosul e înfiorător în unele locuri. O combinație teribilă de ceva dulceag cu urină. Îți vine să vomiți. „Parfumul” de marijuana e cel mai puțin deranjant. De la 1 aprilie, „iarba” e permisă în Germania. Oricine poate avea 25 de grame la el.
Tot ce se petrece aici e la o aruncătură de băț de districtul bancar, cu zgârie-nori sclipind în soare și persoane îmbrăcate elegant îndreptându-se liniștite spre locurile de muncă plătite foarte bine.
Nici centrul orașului nu e departe, e zona care se învecinează la est cu Hauptbahnhofviertel.
O tânără din Maramureș, stabilită în Frankfurt: ”Nu vă sfătuiesc să vă prindă seara acolo”
Pe Kaiserstrasse, iubitorii fotbalului erau strânși la terase. Pe ecrane se jucau Anglia - Slovenia și Danemarca - Serbia.
Unul dintre restaurante avea la intrare un steguleț tricolor. Și tânăra blondă era româncă: ”Bună ziua. Sunt din Maramureș”. E stabilită la Frankfurt de mai mulți ani împreună cu logodnicul său.
„Aici e Viertel. Puțin mai încolo e partea urâtă, nu vă sfătuiesc să vă prindă seara acolo”.
În fața ei, opt suporteri în galben scandau în timp ce ciocneau halbele de bere: ”România, România, România”.
Patrulele poliției nu te liniștesc. Bandele de traficanți sunt după fiecare colț
Înapoi în Red Light District. Pe un copac e prinsă o foaie A4 cu portretul unei tinere de origine musulmană. Mesajul: ”Dispărută!”.
Nu departe e un mic panou cu un avertisment: deținerea armelor e interzisă noaptea, între orele 20:00 și 05:00. Un X bara pistolul, cuțitul, boxul și sprayul paralizant.
Pe străzi sunt multe dube de poliție în patrulare. Uneori stau și analizează mișcările. Alteori circulă încet. Sau în viteză, cu sirena și girofarul pornite.
La fiecare intersecție sunt camere de supraveghere.
Totuși, nici prezența poliției, nici camerele de supraveghere nu te calmează.
Simți amenințarea la fiecare pas, pentru că după fiecare colț apar figuri dubioase, bărbați de culoare sau albi sau măslinii merg în grup și urmăresc totul în jur, scanează zona cu atenție.
Traficanți, pești. Se spune că bandele albaneze și nord-africane dețin controlul aici.
Strigăt în intersecție: „Băi, moldovene!”
La un moment dat, un bărbat care de-abia se mai ținea pe picioare, cu privirea tulbure, strigă: ”Băi, moldovene!”. Și face un semn cu degetul mare, ca și cum i-ar fi arătat ceva.
Pe partea cealaltă a străzii, alt bărbat a reacționat la „moldovene”. Ținea o pungă de plastic cu peturi.
După ce am parcurs toate străzile pe jos, ne-am urcat în mașină, am făcut fotografii și am filmat din mers.
Ne-am oprit în capătul Niddastrasse, blocat cu o barieră. Dincolo de barieră era un furnicar de interlopi și victime.
Două minute am stat acolo. Un individ ne-a ochit și s-a apropiat de noi. Avea figura unui luptător din Legiunea Străină.
Ne-a făcut semn să ne apropiem. N-am mai pierdut nicio clipă. Am demarat.
„Nu ne dați la știri, nu? Noi nici nu suntem aici acum, suntem la Koln”
Am văzut suficienți fani români în această zonă. Unii păreau să nu știe ce e aici, ca o familie cu doi copii mici îmbrăcați în tricoul naționalei.
Alții erau curioși. Un grup de prieteni din București venise în Germania din 22 iunie, pentru meciurile cu Belgia, la Koln, și Slovacia, la Frankfurt. Se simțeau bine pentru că erau împreună. Nu le plăcea deloc Viertel: „E îngrozitor”.
Patru tineri, două cupluri, se certau. O fată zicea: ”Nu mai vreau să văd asta niciodată”.
Alții, la 40-50 de ani, erau mai mult decât curioși. ”Nu ne dați la știri, nu? Noi nici nu suntem aici acum, suntem la Koln”, ni s-a spus de pe trotuarul opus.
Sărbătoarea românilor în piața Romerberg. Și cu derapaje
Am plecat din Hauptbahnhofviertel. Ne-am îndreptat spre Romerberg, piața din centru dominată de cele trei clădiri impresionante ale vechii Primării, Altes Rathaus, și de biserica Sfântul Nicolae.
Am regăsit atmosfera de Euro, cu sute de români strânși și bucurându-se de meciurile naționalei. Cel care cântase la Koln în fața Domului era și la Frankfurt, dădea tonul la saxofon și suporterii scandau și săreau. Numai ei se auzeau în piață. Toba asigura ritmul.
Nu doar atât. A urmat imnul. După imn, derapaje împotriva ungurilor și polițiștilor. Șocantă alăturare.
S-au mutat puțin mai departe, continuând petrecerea. Cu hore pe muzică populară. Cu Made in România.
Era târziu, se lăsase întunericul. În Viertel, oamenii așteptau încă o noapte pe stradă. Pe jos. Înconjurați de pericol.
* Parteneriat: articol realizat cu sprijinul conectivității oferite de Vodafone la Euro2024
.svg)
