Cristian Geambașu Ce păcat!

• Gabi Ruse s-a luptat, la propriu, până la capătul puterilor cu Madison Keys. A pierdut cu 6-7, 6-2, 5-7, dar este o înfrângere demnă, care definește într-un mod foarte explicit sensul profund al luptei sportive.

Cu două ore înainte ca Gabi Ruse să joace cu Madison Keys, Jaqueline Cristian o învingea pe Lucia Bronzetti (7-5, 7-5) și trecea mai departe în turul 3 la Melbourne.

Încă o victorie cu multă dedicare, după cea din primul tur în fața croatei Petra Martici. Anticipasem că italianca este o adversară mai constantă decât Martici, dar care poate fi învinsă dacă Jaqueline își exploatează plusul de forță și varietate în lovituri.

Seriile lui Keys

Gabi Ruse, cealaltă româncă aflată pe tablou în turul 2, avea un meci mai greu din toate punctele de vedere cu Keys, fost număr 7 mondial și finalistă la US Open.

Americanca este o jucătoare de totul sau nimic, stil pe care nu și l-a schimbat de-a lungul anilor. Nu a vrut sau nu a putut, contează mai puțin. Așa că știi la ce să te aștepți și ce să nu aștepți din partea ei.

Gabi era avizată că vor fi serii în care adversara va străluci și pasaje în care va primi cadouri. Trebuia ca în timpul acesta ea să rămână lucidă și să obțină din propriul efort mai mult decât mingile împrăștiate de adversară. De pe margine totul pare atât de simplu!

Fair-play, please Keys!

Madison Keys a câștigat partida după 2 ore și jumătate de tenis încleștat, cu un prim set adjudecat la tie-break, un al doilea luat autoritar de Gabi (6-2) și o manșă decisivă în care s-a impus cu 7-5.

La final, cu sudoarea panicii încă curgându-i pe față, Keys a avut impolitețea să afirme că nu a fost nici pe departe cel mai bun meci al ei. Declarație prin care minimaliza meritele Gabrielei și anunța că are lucruri de îmbunătățit.

Tenisul ca sport de domni și doamne este demult o amintire. Pentru cei care au urmărit meciul, asta cred că a fost partea cea mai supărătoare. Lipsa de fair-play doare și enervează mai rău decât înfrângerea în sine.

Atunci când nu a mai putut

În tenis mai mult decât în orice alt sport, distanța dintre victorie și înfrângere se măsoară adeseori doar printr-o clipă de neatenție. Prin niște secunde de relaxare pe care creierul și le ia fără să te întrebe.

Sau o slăbiciune fizică pe care nu o poți controla, dar care survine exact în momentul în care ai impresia că ești pe val.

Iar Gabi așa era la finalul setului decisiv, atunci când făcea 5-5 pe serviciul ei, după ce salvase două mingi de meci jucând curajos. Nu așteptând greșeala lui Keys.

După un set întâi pierdut la tie-break, dar în care revenise de la 0-4, pentru Gabi urmase un set secund dominat autoritar, lăsând în urmă frustrarea. Apoi, setul decisiv în care mersese cap la cap cu adversara până la 4-4. Ca o umbră. Era atentă, concentrată, muncitoare, disciplinată.

Dar la 5-5 s-a întâmplat ceva. Nu a mai putut. Pur și simplu, nu a mai putut, i s-au prăbușit loviturile, fileul a devenit prea înalt, terenul prea mic, racheta prea grea.

Influencer

Contează cum pierzi? Sigur că da, una e să pierzi meciul cum pierzi metroul și alta este să pierzi cheltuind ultimele molecule de energie. Dând replici unui adversar care simte că nu ești la cheremul lui.

Lui Gabi Ruse i-au lipsit câteva minute pentru un rezultat mare, dar nu are ce să-și reproșeze. La 27 de ani nu este prea târziu pentru încă un urcuș în carieră. Un Grand Slam în care ai câștigat 4 meciuri (3 în calificări și unul pe tabloul principal) te poate ajuta mai mult decât nu știu câte turnee challenger.

Gabi arată schimbată în bine. Este o jucătoare mai matură, capabilă încă de progres. Este un om serios, care își vede de treaba lui într-o lume dură și nemiloasă cum este tenisul. Apropo, o fată ca ea de ce nu ar putea fi numită un influencer?