- Gianina van Groningen (ex-Beleagă) a revenit în echipa de dublu vâsle a României și merge la Paris cu un singur gând: aurul olimpic
- Medalia olimpică e singura care-i lipsește canotoarei din România și crede că la felul în care arată timpii de antrenament, ei și Ionelei Cozmiuc nu le vor sta nimic în cale pentru succes
- Într-un interviu pentru GOLAZO.ro, Gianina a povestit ce simte un sportiv care merge la JO și cum a fost pauza de 10 luni în care nu mai voia să audă de canotaj
Gianina van Groningen (29 de ani) numără zilele până la Jocurile Olimpice de la Paris. A revenit după o pauză de 10 luni, într-un moment în care credea că povestea ei în canotaj e istorie, iar acum se gândește doar la medalia olimpică, singura care îi lipsește din vitrină.
E deja campioană mondială și europeană la dublu vâsle. categoria ușoară, cu Ionela Cozmiuc. Iar ce n-a reușit la Tokyo, speră să facă la Paris. Într-un interviu pentru GOLAZO.ro, Gianina a explicat cum a decis să revină în canotaj, la ce a ajutat-o pauza și care e secretul echipei cu cea mai mare pondere în lotul deplasat la Paris.
„Suntem foarte pregătiți”
Gianina, mai sunt câteva zile, plecați la Paris, gânduri mari cu siguranță, cum ești?
Într-adevăr, toată echipa e supermotivată. Mă simt bine, aștept să mergem acolo și să testăm apa. Suntem foarte pregătiți. Echipa e cea mai numeroasă de până acum. Asta e îmbucurător pentru că e și foarte calitativă. Toate bărcile au scos, în ultima lună, niște timpi foarte buni pe Snagov. Ceea ce ne dă încredere. Așteptăm să mergem.
Avem cea mai numneroasă echipă de canotaj dintre toți cei ce vin la JO de la Paris. Ce înseamnă asta?
Pentru noi e o mândrie să reprezentăm țara într-un număr atât de mare. Și o certitudine că ceea ce facem funcționează. Că programul pe care îl urmărim funcționează. Și asta s-a văzut în toți anii trecuți. Nu ne ducem doar să participăm la JO, ci mergem cu gânduri mari. Echipa e foarte bine pregătită. Avem încredere. Clar, și concurența de antrenează, toți vin cu gândul la medalii. Dar cred că noi, canotajul românesc, avem șanse mari de a face lucruri extraordinare.
Mai ai emoții înaintea Jocurilor Olimpice?
Normal! Doar că le gestionez altfel. Maturitatea pe care o dobândești te face să nu te mai pierzi având acele emoții. Și să le folosești pentru tine, pentru a te motiva în plus. Pentru noi, să fim la JO, e un lucru extraordinar, dar nu nemaiîntâlnit. Pentru că nu ne-am dus din pat și ne-am trezit la JO. Am trecut prin diferite stadii intermediare. Cumva ăsta e drumul nostru. Știm pentru ceea ce ne antrenăm. Și asta ne dă încredere, iar emoțiile se risipesc sau se mai domolesc.
Se schimbă cumva starea de spirit de la Mondiale cu cea de la Jocurile Olimpice?
Pentru mine e o altă emoție. Nu foarte diferită. Am fost învățați să tratăm competițiile cu aceeași importanță. Poate presiunea din exterior și mediatizarea sunt mult mai mari și asta vin cu emoții mult mai mari. Mereu spun că mai mult de maxim nu pot la orice competiție. Și cum suntem învățați ca și la antrenamente să dăm maxim și când sunt la antrenamente am uneori emoție. Poate doar stresul și presiunea cresc, dar se domolesc cu experiența. E o mândrie să reprezentăm România la JO. Cred că asta e diferit față de alte competiții mai mici. Foarte mulți români se vor uita și ne vor fi alături. Familia mea va fi acolo. Iar asta adduce sentimente pe care nu le trăiești oricând.
„Primul an în care mă bucur efectiv de canotaj”
Cum au fost cele 10 luni de pauză? La ce te-au ajutat?
A fost o pauză pe care nu am gândit-o ca pe o pauză. Nu aveam de gând să mă mai întorc în canotaj. Cumva așa mi-a fost drumul. Am oprit drumul spre Paris la mijlocul lui, iar destinul m-a readus aici. Mi-a prins bine pauza. M-a făcut să văd și lucrurile din afară. Iar reîntoarcerea mi-a dat un elan mai mare. M-a făcut să mă bucur de ce înseamnă canotajul. Cred că e primul an în care mă bucur efectiv de canotaj și de sportul ăsta. De faptul că am ales eu să vin. Prima dată când am venit, aveam 13 ani și nu știam foarte multe. Nu știam de ce vin aici. Acum am venit cu gânduri foarte mari. Lucruri care m-au ajutat să mă recuperez repede, să ajung foarte repede în forma mea cea mai bună. Să reintru în barcă, pentru că am avut selecție, iar cel mai important e faptul că familia m-a susținut. Soțul meu m-a ajutat. Asta mi-a dat o motivație foarte bună.
Când ți-ai dat seama că te vei reîntoarce? Că nu s-a terminat?
În primele luni după ce am renunțat toți îmi spuneau că pot să mă întorc, că e păcat, că mai pot, dar nu simțeam eu asta. Iar înainte să meargă Ionela la europene anul trecut, am văzut un video pe Instagram cu un dublu. Și mi s-a făcut dor instant. Și i l-am trimis Ionelei iar ea mi-a spus: "Știi? Nu e prea târziu?". A fost o situație de jumătate de oră în care m-am decis. Gata, fac asta! După 9 luni și ceva în care nu mai voiam să aud de canotaj. Mi-am sunat soțul, evident că a fost de acord. I-am sunat părinții, și ei m-au susținut. Fiind și ei din familia canotajului. În câteva zile eram cu bagajele în Snagov. I-am zis și doamnei Lipă, și ea a fost fericită. M-am întors și am spus că sunt all in. Fac asta pentru că vreau și o să dau totul.
La Tokyo te-ai dus cu gândul la cea mai strălucitoare medalie, acum?
Clar, la fel! Toată lumea merge cu același gând. Ce consider că e în favoarea noastră e că acest dublu pe care l-am format e unul mult mai rapid și matur. Echipa e foarte bună, timpii au fost extraordinari în ultimele luni. La fel și rezultatul de la Europene. Vom merge la JO și vrem să facem cele mai bune curse din viața noastră.
Aurul ți-ar întregi tabloul. Aur la Mondiale, la Europene și acum ar fi și la JO.
Într-adevăr. Medalia olimpică e singura care îmi lipsește. O să fiu foarte fericită pentru orice medalie. Clar că am muncit pentru aur, nu pot să nu conștientizez că toată lumea muncește pentru aur, iar proba noastră de dublu e una foarte strânsă, acerbă, vor fi bătăi la sutimi. De asta voi fi recunoscătoare pentru orice loc de pe podium ar fi. Pentru că știu că va fi muncit, știu că voi da totul pentru el.
Românii trebuie să știe că "bucovinencele nebune și sadice", ca să o citez pe Ionela Cozmiuc, se întorc cu gânduri mari.
Într-adevăr! E un dublu pe care noi l-am construit. Înainte ca eu să fiu cu Ionela a fost Andreea. Însă cele mai bune rezultate le-am obținut noi două. Evident să nu uităm și de tradiția campioanelor olimpice din trecut, dar într-adevăr am fost mereu foarte muncitoare, foarte rele cu noi, asta ne-a ajutat să facem echipă foarte bună.
Ce mesaj ai pentru cei ce vă vor ține pumnii?
Să se bucure pentru noi, că suntem acolo, să nu uite că orice rezultat indiferent de sport e foarte muncit, unul pe care toată lumea și-l dorește. Le mulțumesc că se uită la noi și ne susțin, sper să fie într-un număr cât mai mare. Iar alt mesaj, secundar să zic așa, ar trebui ca toată lumea să facă sport, să vă îndemnați copiii să facă sport, pentru că toată lumea are o șansă să devină campion.
* Articol pus în mișcare de Petrom, sponsor principal al Federației Române de Canotaj. Petrom susține viitoarea generație de campioni prin programul „Energie pentru performanță"