Cristian Geambașu Hagi, e timpul!

• Comunicatul lui Mihai Stoichiță clarifică lucrurile în cursa pentru postul de selecționer. FRF demarează discuțiile cu Gică. Numai cu Gică.

Comisia Tehnică a Federației Române de Fotbal este sau ar trebui să fie un fel de Sfat al Bătrânilor din timpul imemorial al societăților primitive. Chiar tribală ar zice unii care se simt tentați să meargă pe autostrada alegațiilor lui Florin Prunea la adresa FRF.

Dar nu antipatia (dușmănia?) reciprocă dintre fostul portar al naționalei și actualii administratori ai acesteia este subiectul. Deși în fotbalul nostru totul are legătură cu totul.

Azimutul urii s-a mutat

Alegerea noului selecționer este apanajul Comisiei Tehnice. Asta conform statutului Federației.

Potrivit adevărului organic din spatele unor paragrafe de lege internă, numirea selecționerilor este privilegiul președintelui și, mai nou, al directorului tehnic. Așa a fost în epoca sfertului de secol a lui Mircea Sandu, așa este și în mandatele nelimitate ale lui Răzvan Burleanu.

Odinioară decorativă, funcția de director tehnic al FRF a fost transformată cu migală de Mihai Stoichiță (devenit între timp principalul sfătuitor al președintelui) într-una cu greutate. Astfel, contestatarii au mutat azimutul urii de la Bodescu și Vișan la Mihai Stoichiță.

Un privilegiu

Alegerea noului selecționer nu este nici o castană fierbinte, nici o corvoadă. Așa cum am scris deja, este un privilegiu.

Cei 13 membrii cu drept de vot ai Comisiei Tehnice pot face ce visează aproape orice microbist. Să numească antrenorul naționalei și să îi ceară socoteală pentru rezultate.

Replica misterioasă a lui Hagi de la finalul meciului Farul-Oțelul („În seara asta nu vorbesc decât despre meci, nu vorbesc despre altceva. Mai devreme sau mai târziu veţi vedea” și remarca lui Burleanu („am în minte un nume, dar nu îl pot spune”), care a amintit și faptul că Hagi a început procesul de cedare a acțiunilor la Farul, alimenta copios ideea că decarul Generației de Aur va fi ofertat să preia naționala. Lucru confirmat la nici 24 de ore distanță de nimeni altul decât de Mihai Stoichiță, după ședința Comisiei Tehnice.

Candidatul unic

Asta apropo de primele paragrafe ale articolului, pe care le scriam aproape concomitent cu apariția știrii comunicate de directorul tehnic.

Doamnelor și domnilor, Gheorghe Hagi este primul nume ofertat oficial de FRF, cu el încep discuțiile, nu cu altcineva în paralel. Iar Comisia Tehnică este mandatată să înceapă negocierile cu el. Așa cum insistam, de fapt cu Burleanu și cu Stoichiță.

De acum, măcar o perioadă, discuțiile despre alte nume încetează. Retrospectiv, mai mult decât interesante în desfășurarea evenimentelor au fost condiționările care stăteau la baza numirii unui selecționer. Trei la număr. Să fie român (!!), să nu dorească să antreneze în paralel altă echipă (mesaj subliminal către Boloni sau Dan Petrescu) și, dacă respectivul este sub contract, să nu fie nevoie de plata unei clauze de reziliere (tot Dan Petrescu).

Hagi este un român!

Enunțate de Răzvan Burleanu, criteriile capătau puterea de Hotărâre de Guvern al Fotbalului. Ultimele două sunt justificate și constituie o plasă de siguranță financiară/profesională pentru angajator.

Prima, „să fie român”, confirmă embargoul instituit pentru antrenorii străini după încercarea eșuată cu neamțul care ne trimitea să împachetăm pește. Și este evident discriminatorie. Nu știu cine și dacă o va ataca vreodată în vreun tribunal de la Haga sau de aiurea, dar sigur ar avea câștig de cauză. Nu mai contează acum. Acum vorbim doar despre Hagi. De parcă nu am fi vorbit mereu despre el.

Selecționer, decar, rege. Tată

Cred că, după o pauză de peste 20 de ani, Hagi este pregătit profesional să înceapă munca la națională. Este un antrenor matur, a câștigat trofee, a băut din cupa otrăvită a eșecului, a lansat jucători, i-a șlefuit, uneori i-a împodobit cu calități ca pe bradul de Crăciun.

Asta mi se pare de fapt că ar fi singura lui bilă neagră pe blazonul de viitor selecționer: nu este pregătit să fie sută la sută obiectiv în relație cu cei pe care i-a crescut la Academie. Ianis, fiul lui va fi mereu subiect de discordie, dezbatere și călcâi al lui Ahile. Mare provocare pentru Gică! Selecționer, tată, decar, rege.

La revedere, nea Mircea!

Pe toate listele întocmite de noi, presa, Mircea Lucescu era permanent cap de listă. Pricep că nu și pe listele de la Casa Fotbalului. Îi înțeleg, deși nu sunt fan FRF.

Prietenul meu Dan Udrea s-a manifestat ca unul dintre principalii susținători ai numirii antrenorului de 79 de ani la echipa națională, invocând experiența „colosală”, palmaresul și prestigiul profesional al lui Il Luce.

Am altă părere și nu de dragul de a iniția ceea ce noi numim dezbatere, adică o contrazicere jurnalistică pe subiect.

Fără a-l jigni pe Lucescu, mi se pare că tocmai vârsta înaintată și uzura constituiau handicapuri insurmontabile. O anume trufie prea puțin ascunsă, o sfătoșenie palpabilă sunt alte semne ale senectuții virate înaintate. Anii trec peste noi și lasă urme. Fără excepție.

Modelul Joe

Poate că recenta retragere din cursa prezidențială americană a lui Joe Biden să fi fost o mică sursă de inspirație în decizia FRF de a demara discuțiile cu Hagi și nu cu Lucescu. Zic și eu.

Sau poate că retragerea lui Biden ar fi trebuit să fie sursă de inspirație pentru Lucescu însuși. Nu era rău deloc.

O presupunere în final. Mă îndoiesc că, odată ajuns selecționer, Hagi, liderul Generației de Aur, va fi încântat să preia sintagma nășită de mai tânărul predecesor, Generația de Suflet. Asta printre alte lucruri pe care cred că le-ar schimba în cazul că va fi alesul.

Dar să se facă numirea lui Hagi și vom mai vorbi. La vorbit suntem campioni.