- Germania și-a rupt gâtul la Mondial pe mâna unui antrenor supraevaluat.
- Julian Nagelsmann s-a născut stea și riscă să moară speranță.
Scenariul e tot mai des întâlnit. Se ia un antrenor tânăr și foarte tânăr, i se exagerează calitățile după primele rezultate mai de Doamne-ajută, i se obțin niște contracte care îi depășesc nivelul de competență, iar consecințele sunt dezastruoase atât pentru el, cât și pentru angajator.
Julian Nagelsmann completează o listă a antrenorilor care se nasc stea și riscă să moară speranță.
Îl țineți minte pe Villas-Boas? Toată planeta își dădea coate și vorbea în șoaptă despre portughezul de nici 35 de ani care ar fi geniul din spatele rezultatelor lui Jose Mourinho.
A rupt ombilicul care îl lega de Jose, a câștigat Europa League cu Porto, iar planeta fotbal se pregătea pentru noul superstar în antrenorat. Între timp a ajuns la 48 de ani și s-a reprofilat președinte de club, după o serie nesfârșită de eșecuri manageriale.
Dar Thiago Motta? Dadea interviuri prin Gazzetta dello Sport explicând cum va revoluționa fotbalul cu o așezare nemaivăzută, iar când Bologna cu el pe bancă prindea Liga Campionilor era doar o chestiune de timp până când antrenorul cu pedigree de Barcelona și cu rigoare italiană urma să se transforme în noul Guardiola.
Conducerea lui Juve nu a stat pe gânduri, l-a pus în fruntea proiectului renașterii Bătrânei Doamne în iunie 2024, iar prin ianuarie anul următor nu știa cum să facă să scape de el.
Ruben Amorim? A „subordonat” campionatul portughez cu Sporting, a umilit City-ul lui Pep în Liga Campionilor și când i s-a dat pe mână Manchester United, a ajuns ținta miștourilor unei companii de transport în comun din Manchester care a scris pe autobuzul 343 din oraș „singurul 3-4-3 care funcționează la noi”.
Chiar și Xabi Alonso s-a dovedit nepregătit pentru Real. El credea că poate să facă într-un vestiar cu Vini jr sau Mbappe ceea ce îi ieșea la Leverkusen unde Grimaldo, Frimpong sau Wirtz se uitau la el ca la o zeitate.
Ambalajul care păcălește
Evident că toți acești antrenori încă au toată viața înainte (chiar și Villas Boas) și pot să învețe din greșelile de parcurs, însă există câteva elemente comune: marketizarea excesivă care reușește să le acopere eventualele defecte, încăpățânarea lor de a nu schimba nimic, chiar și când este evident că drumul ales este greșit, incapacitatea de a se adapta unui mediu nou și eventual chiar ostil.
Publicul în general este avid de nou și îmbrățisează orice jucător sau antrenor tânăr, iar dacă respectivul este ambalat cum trebuie, nu mai contează că lipsa lui de experiență îl poate face să greșească în condiții de mare presiune.
Germania și-a rupt gâtul la actuala Cupă Mondială pe mâna unui asemenea antrenor supraevaluat, care a început să-și ia prea în serios legenda. Atât de convins a fost de genialitatea lui, încât a devenit leneș, indolent.
Naglesmann a absolvit cu 10 liceul Hoffenheim, și-a obținut diploma de licență la RB Leipzig cu notă mare, însă masterul de la Bayern s-a dovedit prea complicat pentru el.
Cu toate astea, Federația Germană a trecut peste semnele de întrebare care se ridicaseră și a decis că Julian este pregătit direct pentru doctorat, numindu-l selecționer cu puțin timp înainte de Europeanul din 2024.
Iar parcursul Germaniei de la turneul final de acasă părea a da dreptate federalilor în alegerea lor. Nu mai vorbim de optimismul generat de Nagelsmann după meciul contra Spaniei când a promis nici mai mult nici mai puțin decât titlul mondial în 2026. Suna bine la momentul respectiv.
O analiză nemiloasă: Nagelsmann a primit ce merita!
Dăm timpul înainte și ajungem la analiza lui Dietmar Hamann după jocul de aseară. Iată ce a spus fostul internațional, devenit între timp unul dintre cei mai buni experți TV ai Europei:
„Discutăm despre un antrenor care nu se uită la meciuri. Nu a fost nici măcar o dată la Milano să îl urmărească pe Bisseck, fotbalist care nu ar fi trebuit să lipsească din lot.
Nu s-a preocupat să se ducă la Brentford, unde Schade a terminat sezonul de Premier League cu zece goluri.
În Bundesliga îl vezi o dată sau de două ori pe lună la câte un meci.
Vara trecută, Deschamps, Martinez sau Tuchel au fost în SUA la CM al cluburilor să se edifice în legătură cu clima și stadioanele din SUA. Cine a lipsit? Selecționerul nostru. De aceea nu am pic de milă pentru el. A primit exact ce merita!”
Poate că Hamann a exagerat pe fondul frustrării eliminării în fața Paraguayului, dar faptul că se vorbește așa despre tine la nici 40 de ani, când ar trebui să bubui de energie și să te dai peste cap, conștient că ai primit funcția cu cea mai mare responsabilitate a Germaniei fotbalistice, îți arată cum marketingul din zilele noastre îi poate păcăli chiar și pe meticuloșii nemți.