- 3-0 la Priștina cu Kosovo, după o evoluție solidă a naționalei României care face tranziția lin de la Edi Iordănescu la Mircea Lucescu. Parcă e prea frumos ca să fie adevărat
Ce s-a schimbat? Nu ni se pare că vedem încă un meci de la Euro al României? Sigur că Kosovo nu e Ucraina. Dar arată altfel această națională a lui Mircea Lucescu față de aceea a lui Edi Iordănescu? Și cum să arate altfel dacă este aceeași?
La startul meciului cu Kosovo s-a aliniat 11-le standard de la Euro. Aceiași oameni, aproape aceleași cluburi. Niță la Damac alături de Stanciu, Drăguș la Trabzon. Excepții.
Erau obișnuiți cu altceva
Este clar că noul selecționer nu avea timpul să rafineze alt stil. Un antrenor valoros știe însă să umble la ajustări. Pentru că oamenii din interior despre asta vorbesc, chiar cu o oarecare îngrijorare, despre metodele de lucru ale lui nea Mircea. Care diferă, desigur, de ale predecesorului.
Accent și insistență pe jocul cu mingea, asta nefiind totuna cu posesia seacă, de dragul posesiei. Ți se mai șoptește ceva. “Băieții” erau obișnuiți cu altceva, cu alt ritm al antrenamentelor. Lucescu face lucrurile mai meticulos pentru că, oricât s-ar fi modernizat, el vine din alt timp.
Nemulțumirile lui Lucescu
Probabil nu erau obișnuiți jucătorii nici cu nemulțumirea fățișă a selecționerului în momentele în care se pierde ușor mingea.
Drăguș și Mihăilă au început partida ușor deconectați. Ba neatenți, ba dezordonați, Drăgușin își permite mai multe decât la Tottenham și pentru că are mai mult curaj este și mai expus să greșească.
Marius Marin faultează de cartonașe galbene, dar nu pe primește. Cineva acolo sus la departamentul arbitrilor de la UEFA are grijă de noi.
Meciul Parma-Kosovo
Ultimele 5 minute ale primei reprize au fost o întâlnire Parma-Kosovo câștigată cu 1-0 de italienii Man și Mihăilă, are au dat senzația că iau meciul pe cont propriu.
Golul de autor al lui Man, prelungire parcă a celui reușit cu Fiorentina, și bara lui Mihăilă după un-doi-ul cu colegul parmeggian au blocat naționala condusă de Franco Foda.
Kosovarii nu sunt o echipă nu neapărat pentru că nu au o mare disciplină tactică, ci din cauză că nu au camaraderia românilor. Zhegrova joacă pentru el, Muriqi la fel.
Mulțumim, VAR!
Lucescu trebuie să fie fericit că a moștenit această stare de spirit. Și e obligat să o păstreze. Pe această fundație se poate clădi, antrenorul de aproape 80 de ani nu e obligat să inventeze.
S-a făcut repede 2-0 după pauză, la o fază la care VAR a interpretat în favoarea noastră o intervenție în careu a portarului Muric la Man. Mulțumim, dragă VAR!
Dar să ne supunem unui mic exercițiu de imaginație. Ce am fi zis dacă faza se derula în careul nostru, cu Niță și Zhegrova în rolurile principale?
La marginea civilizației
3-0 la Pristina după ultimul gol al meciului înscris de Drăguș este un rezultat consonant cu starea de lucruri din teren.
Împinși de ai noștri, oamenii lui Foda au arătat ca o formație de liga a 3-a pe final de meci, motiv pentru care Lucescu și-a permis să facă toate schimbările, ca la un meci de pregătire. Pușcaș, Ianis, Olaru, Mitriță, Coman.
Aspectul de partidă disputată undeva la marginea civilizației (nu că noi am fi mult mai breji) a fost accentuat de defilarea cetățenilor kosovari pe teren, care se salutau cu jucătorii.
În rest, în comentariul de la Antenă, șefii (pardon, chefii!) la cuțite au fost înlocuiți cu insule ale iubirii, constante fiind doar lozincile patriotarde. De ce să te umilești așa? Altul de fapt era cuvântul, nu umilire.