Cristian Geambașu Să nu ne facem iluzii

• "Să nu ne facem iluzii ca să nu avem deziluzii"
• Sfatul etern al lui Emeric Ienei este mai valabil ca oricând în judecarea cazului generat de retragerea kosovarilor de pe teren

Ne va ține mult timp ocupați gunoiul aruncat de kosovari. Asta e sigur, pentru că UEFA nu pare să se grăbească să judece în regim de urgență evenimentele de pe Arena Națională.

Din punctul nostru de vedere, lucrurile sunt clare, adevărul nu are nuanțe. Dar mistificarea, da. Tupeul, neobrăzarea, exploatarea și inventarea unei situații politice inflamabile sunt pilonii acțiunii adversarilor noștri de vineri.

„Eroii” de la București

Între timp, cazul a clivat spre politic. Inevitabil, dat fiind contextul.

Ca orice politician orientat, premierul kosovar Albin Kurti s-a deplasat în cantonamentul „eroilor” de la București, Amir Rrahmani și compania.

Acolo, înaltul oficial al statului nerecunoscut de România și-a reafirmat nu doar sprijinul, ci admirația pentru faptele de o înaltă ținută patriotică și civică ale fotbaliștilor.

Revolta în fața unei astfel de retorici este inutilă, dar greu de reprimat.

Falsificarea adevărului în formă continuată și promisiunea că guvernul de la Priștina va acționa - „vom face totul pentru a continua această luptă în arena politică și diplomatică internațională, dar și în aspectul juridic și legal, astfel încât UEFA și FIFA să îi pedepsească pe cei care merită” - nu pot fi ignorate. 

Murdărie contra argumente

Ceva murdar, mai murdar decât era vestiarul kosovar, se tot rostogolește, iar prelungirea luării unei decizii din partea forului de la Nyon alimentează ideea că perspectiva noastră asupra conflictului generat de jucătorii din Kosovo nu este neapărat aceeași cu a celor care vor judeca speța.

Abandonul unilateral al kosovarilor, refuzul lor de a reveni pe teren, lipsa unei amenințări explicite de natură fizică sau psihică, încheierea formală a meciului cu fluierul arbitrului consemnat cu o singură echipă pe teren, România, inclusiv eventuala creare a unui precedent periculos, a unei jurisprudențe în virtutea căreia oricine poate ieși de pe teren dacă se scandează ceva presupus ostil, totul, chiar totul pledează pentru un verdict favorabil României.

Copilul fără scrupule

N-ar strica totuși să fim circumspecți în așteptările noastre. Kosovo este într-adevăr un soi de copil teribil și răsfățat al Europei, așa cum observa Emil Grădinescu.

Mai exact, un copil înfiat de Europa dintr-un complicat sentiment de culpabilitate, aș adăuga, copil recalcitrant care nu încetează să scoată un profit din ororile războiului etnic, unde a fost parte în dubla ipostază de victimă și agresor.

Așa stând lucrurile și lecturând lista membrilor Comisiei de Etică și Disciplină, cu un președinte austriac (Thomas Partl), un vicepreședinte maghiar (Sandor Berzi) și unul elvețian (Jacques Antenen), plus o majoritate de membri din țările nordice, ar fi potrivit să practicăm un optimism moderat.

S-a văzut nu o dată, corectitudinea politică sacrifică adevărul. Carevasăzică, să nu ne facem iluzii, ca să n-avem deziluzii. Ca să citez nemuritoarea expresie a lui Emeric Ienei.