Silviu Tudor Samuilă Șumudică și clauzele de bună-purtare

• Marius Șumudică nu a părăsit niciodată curtea școlii. El încă se crede la finalul anilor 80’ și se dă smardoi, nefiind însă unul.
• Smardoii adevărați erau de obicei tăcuți, dar se înconjurau de o grămadă de tipi gălăgioși, cum e antrenorul Rapidului.

Rolul acestora era să amenințe în numele smardoiului adevărat și să îi ducă legenda prin cartier. Când trebuia să se treacă la fapte, zumzăitorii îl chemau pe smardoi și îi făceau galerie.

Înainte să se inventeze termenul de „bullying” și să se militeze pentru protejarea celor slabi în fața celor puternici, curtea școlii era un loc mult mai periculos decât este astăzi.

Deși am crescut în centrul Bucureștiului, ca și Șumudică de altfel, am trăit, văzut și auzit niște grozăvii aproape inimaginabile în zilele noastre.

Tineri dezbrăcați și legați de copaci în incinta liceului, puști spitalizați câte o lună și rămași cu sechele pe viață după bătăi crunte încasate de la găști, fete drogate și apoi violate, profesori cărora li se punea sacul pe cap pentru a putea fi luați la pumni peneve etc.

Cariera lui Șumudică a fost construită în umbra unor oameni cu influență

Într-un asemenea mediu, dacă nu erai șmecher, trebuia să fii orientat și să stăpânești arta lingușelii.

Te gudurai pe lângă ăia care chiar însemnau ceva, îi făceai să râdă, le câștigai încrederea, iar când îl prindeai pe câte unul mai slab, te răzbunai pe el pentru toate umilințele pe care care le înghițiseși din partea ălora mai puternici ca tine. Vă sună cunoscut?

Toată cariera de antrenor a lui Șumudică a fost construită în umbra unor oameni cu influență. Stătea câte o oră în anticameră la Mitică Dragomir pe vremea când acesta era șef la LPF, doar pentru a respira câteva minute același aer cu jupânul, iar când a venit momentul, Dragomir a pus o vorbă bună pentru Șumi.

Gigi Becali, Neluțu Varga sau Mihai Rotaru erau pe speed-dial indiferent unde antrena. Îi suna, îi sfătuia, le dădea mesaje, le făcea analize de meciuri. De fapt, li se băga pe sub piele, cum a făcut-o și cu greii galeriei, Corsicanu și Bocciu, iar toată această rețea l-a propulsat unde este acum.

E ceva rău în asta? Dimpotrivă, e un mod de a-ți asigura ziua de mâine.

Doar că oameni ca Șumudică, odată ajunși pe cai mari – în cazul de față calificat în play-off - încearcă să se debaraseze de statutul de locotenenți și devin agresivi cu cei pe care îi cred inferiori.

Șumudică a mușcat din mâna celui mai recent binefăcător al său

„Tu ești de la Fanatik, nu? De mâine nu o să mai fii! Să-ți cauți de muncă!”, i-a transmis jurnalistului Alin Grigore, deranjat de întrebările acestuia de la finalul meciului de aseară.

Atât de bine i-a picat momentul lui Horia Ivanovici, încât astăzi, în emisiunea sa de pe Fanatik, i-a dedicat lui Șumudică un monolog dur de vreo șase minute. Practic, din dorința de a părea smardoi, Șumudică a mușcat din mâna celui mai recent binefăcător al său.

Ce face Rapidul în situația asta? Totuși, antrenorul clubului a amenințat un ziarist cu darea afară. Probabil nimic.

Conducerea clubului pare că a pierdut bătălia cu antrenorul, iar pe clauzele alea de bună-purtare s-a așternut deja praf de două degete.