Publicat:
12.11.2025, ora 10:05
Actualizat: 15.11.2025, ora 17:59
- În Sala Transilvania din Sibiu s-a desfășurat o ediție extinsă a campionatului național de baschet în scaun rulant.
- Evenimentul, susținut de inițiativa „Imposibilul devine posibil. Pe Bune”, marchează un pas important pentru sportul paralimpic românesc.
* articol susținut de Betano
Prezent la competiție, Eduard Novak, președintele Comitetului Paralimpic Român, a vorbit despre emoția acestui moment și despre pașii necesari pentru dezvoltarea reală a mișcării paralimpice din România.
Domnule Novak, ce simțiți când vedeți aceast eveniment major?
În acest moment are loc și Campionatul Balcanic de Ciclism, în Bulgaria, unde ar fi trebuit să fiu și eu, însă am ținut foarte mult să fiu aici. Sunt extrem de entuziasmat de acest eveniment, mai ales că vorbim despre șapte echipe care funcționează deja de câțiva ani. Jucătorii s-au antrenat, au jucat între ei, dar până acum nu au aparținut niciunei structuri oficiale. Astăzi, simt că s-a produs o schimbare, ei sunt entuziasmați, la fel ca și mine. Este un început, dar cred că ceea ce facem noi este pur și simplu normalitate. Sperăm ca prin exemplul lor să atragem tot mai mulți sportivi care vor să fie implicați în astfel de competiții. Sunt convins că în câțiva ani vom avea multe echipe de baschet în scaun rulant în toată țara.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Ați spus de mai multe ori, la festivitatea de deschidere, faptul că sportul paralimpic românesc are potențial, dar nu este valorificat. De ce se întâmplă asta și cum putem schimba lucrurile?
Prima problemă pornește din legislația sportivă românească, unde sportivul paralimpic nu este menționat explicit. Federațiile nu primesc finanțare pentru activitatea paralimpică, iar mesajul actual este: „Dacă aveți sportivi paralimpici, trimiteți-i la Comitetul Paralimpic, că acolo sunt bani”. Nu cred că aceasta este o abordare corectă. Comitetul Paralimpic nu este o școală specială. Adevărata incluziune înseamnă ca federațiile olimpice să se ocupe și de sportivii paralimpici, așa cum se întâmplă peste tot în lume. De aceea, am început colaborări cu mai multe federații și organizăm împreună campionate naționale. Este un proces de conștientizare și de dezvoltare, dar suntem pe drumul cel bun.
De ce ar trebui mediul privat să vină alături de sportul paralimpic și ce nu știu, poate, autoritățile despre această lume?
Un sportiv paralimpic transmite mult mai multă emoție și motivație decât oricine altcineva. În România există peste 900.000 de persoane cu dizabilități, oameni pe care nu-i vedem, dar care trăiesc printre noi. Din păcate, infrastructura este o mare problemă, multe instituții ale statului și baze sportive nu sunt accesibile. Aceste persoane reprezintă însă o resursă extraordinară, o comunitate care poate fi activă.
Cele șapte echipe venite la Sibiu, aproape o sută de oameni, ar fi putut sta acasă, în fața televizorului, dar au ales să fie aici și să transmită întregii țări un mesaj: „Se poate! Ieșiți afară și faceți sport!”. Este un proiect frumos, de durată, și sper ca autoritățile și mediul privat să ni se alăture. Doar împreună putem ridica sportul paralimpic românesc Eduard Novak, președintele Comitetului Paralimpic Român
Ce v-a surprins cel mai mult la acest eveniment?
Cel mai mult mă emoționează bucuria jucătorilor. Faptul că sunt fericiți că am reușit împreună să organizăm acest campionat mă motivează enorm. Este dovada că atunci când există voință și solidaritate, se pot face lucruri mari, chiar și din nimic.
„E primul an în care simțim că avem cu adevărat un campionat național”
Pentru Daniel Troancă, antrenorul echipei ACS Comunitar Sibiu, Campionatul Național de Baschet în Scaun Rulant are o semnificație aparte.
Nu doar pentru că se desfășoară „acasă”, în Sala Transilvania, ci și pentru că marchează un moment de maturitate al mișcării paralimpice din România.
„Ca întotdeauna, e o bucurie să fim alături de persoanele cu dizabilități motrice în campionatul național și în Cupa României. Sibiul e deja familiarizat, e al patrulea an când găzduim unul sau două evenimente pe an. Publicul cunoaște baschetul în scaun rulant, echipele sunt familiarizate cu locul și atmosfera.
E primul an în care simțim cu adevărat că se întâmplă un campionat național. Nu o facem doar ca să fie, ci ca un mod de a ne autodepăși și de a ne autodezvolta”, spune antrenorul.
„Învăț de la ei în fiecare zi”
Pentru sportivii paralimpici, provocările nu se opresc la competiția din teren. În spatele fiecărui zâmbet și al fiecărui coș marcat se află o luptă personală, o poveste despre curaj și încredere.
„Cei care sunt aici și-au depășit temerile și fricile. Sunt la vedere și sunt un exemplu pentru ceilalți. Sunt foarte mulți care stau acasă, pe care nu-i vedem, ascunși. Provocările noastre, ca antrenori, sunt foarte mari, pentru că fricile lor îi pot tempera din avântul pe care îl au. Aceste frici trebuie depășite pentru a ajunge la potențialul lor maxim”.
Deși este cel care conduce echipa, Troancă spune că învață zilnic de la sportivii săi despre răbdare, forță interioară și solidaritate.
„Eu mă simt binecuvântat! Am întotdeauna ceva de învățat de la ei, și bune, și rele. Dar sperăm să învățăm unii de la alții. Asta e esența echipei.”
Privind înainte, antrenorul e optimist. Viitorul baschetului în scaun rulant din România depinde de consecvență și de pași calculați, dar direcția este clară.
„Se vede frumos. Trebuie să facem pașii corecți, pentru că suntem mult întârziați față de alte campionate. Putem crește, dar trebuie luate deciziile corecte, alături de partenerii potriviți”, conchide Daniel Troancă.
* Betano sprijină sportivii paralimpici prin echipamente performante și competiții de nivel înalt. Inițiativa „Imposibilul devine posibil. Pe Bune” promovează incluziunea sportivilor cu dizabilități și accesul acestora la oportunități de performanță
Citește și
