- Antrenorul de la FCSB așteaptă să înceapă cursul pentru obținerea Licenței Pro. Dar nu știe când se va întâmpla.
- Cheile sunt la Lucian Burchel, directorul școlii federale. El este Sfântul Petru care te lasă sau nu să intri în Raiul antrenorilor
Singurul moment în care Mihai Pintilii s-a înnegurat a fost când și-a adus aminte cum a fost tratat de Lucian Burchel, directorul școlii federale de antrenori.
Prezența antrenorului de la FCSB în studioul „Fotbal Club” de la Digisport a dezvăluit un partener de dialog care abordează natural și teme incomode, și subiecte mai lejere.
Pintilii este și puțin sfătos, și nițel mucalit. La cei 40 de ani ai lui, Pinti este o variantă a lui Moș Ion Roată înainte să ajungă moș. Doar că domnitorul Alexandru Ioan Cuza al lui nu ascultă de nimeni.
Gigi hotărăște
Secundul lui Elias Charalambous în organigrama clubului, Pintilii a păstrat discreția în privința felului în care se împart competențele la FCSB.
Pinti a enunțat răspicat adevărul fundamental - Gigi Becali este singurul care hotărăște - , dar a lăsat puncte de suspensie asupra felului în care contribuie el contribuie la pregătirea echipei.
A insistat că acolo este o muncă de echipă, a dat asigurări că FCSB va arăta schimbată în bine la reluarea campionatului și că obiectivul rămâne neschimbat. Câștigarea titlului. Dar a refuzat să comenteze alegația potrivit căreia el ar fi creierul tehnic al FCSB.
Dreptul de veto
Spre deosebire de alți invitați, guvernați de autocenzură, Mihai Pintilii nu s-a sfiit să intre în jocul propus de Radu Naum. Acela de a numi câte un jucător pe care și l-ar dori de la rivale.
Baiaram de la Craiova, Borza de la Rapid, Cârjan de la Dinamo au fost aleșii lui. Fără ezitări. Și Korenica de la CFR, nu Louis Munteanu, a precizat invitatul fără să clipească.
Îl avem pe Bîrligea, și-a explicat el alegerea. În felul în care a spus-o, nu a sunat a opțiune corectă politic față de propriul club, ci mai degrabă ca un veto dat unui jucător la care ifosele au început să bată fotbalul.
Doar Burchel știe
Observam la începutul articolul oful lui Mihai Pintilii. Adică felul în care a fost tratat de șeful școlii de antrenori (care l-a acuzat că poate periclita sănătatea jucătorilor neavând patalama de antrenor) și procedura anevoioasă prin care ajungi să deții Licența Pro.
În momentul de față, Mihai spune că așteaptă demararea unui nou curs pentru Licența Pro. Când se va întâmpla asta, nu știe. Doar vede cum trece timpul. Probabil că știe domnul Burchel.
Mă gândesc că Lucian Burchel, fost jucător de valoare medie în campionatul intern, care a adunat și două (2) convocări la națională, ar trebui să fie mai transparent și, de ce nu, mai binevoitor cu oameni ca Pintilii, care au aproape 50 de selecții.
Altfel, te gândești că la mijloc ar putea fi invidia celui care nu a antrenat nici în vise o echipă în cupele europene, dar are puterea să elibereze certificate de absolvire unuia care a făcut-o.
Lasă modestia, Mihai!
E cumva ca la noi, la ziariști, unde unii profesori de la facultățile de jurnalism (prea multe și prea obscure) predau teoria unei meserii pe care nu au practicat-o niciodată. Nebunie în stare pură!
În continuarea ideii, l-aș îndemna pe Mihai să fie mai insistent, mai ambițios și să mai lase modestia deoparte. Cred că are ceva de împărtășit ca antrenor și e păcat să se irosească.
Prin comparație, Charalambous își vinde imaginea infinit mai bine. Și se bagă abil pe sub pielea lui „Alexandru Ioan Cuza”.