Cristian Geambașu Milionari pe drumuri

• Fotbaliștii naționalei Uruguay au fost lăsați să se descurce pe cont propriu după fiasco-ul de la Mondial. O măsură terapeutică a federației de la Montevideo. Ba nu, vor zice unii, o barbarie care rănește egoul unor mari fotbaliști

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Aveam o fantezie nevinovată, să ajung să văd un meci Uruguay-Paraguay la Cupa Mondială. Cei cu ceva vechime în câmpul muncii fotbalului, știu că Uruguay-Paraguay era pe la noi (o mai fi?!) apelativul consacrat și puțin miștocăresc pentru un meci de verificare între jucătorii aceleiași echipe.

Altfel spus, Uruguay-Paraguay era o partidă între echipa „Probabililor” și cea a „Posibililor”, cum de asemenea se mai spunea pe vremuri, întâlnire în urma căreia antrenorul se decidea în privința primului 11.

Parada neputinței. Și El Locco depășit de situația

Visul meu la ceas de caniculă s-a topit ca un cub de gheață în paharul cu Coca Cola de la McDonald's-urile din America. Paraguay merge mai departe, evoluând în 16-zecimi contra Germaniei, în timp ce Uruguay pleacă acasă după ce a fost eliminată dintr-o grupă cu Spania, Capul Verde și Arabia Saudită.

Era mai mult decât accesibilă această Grupă H pentru o clasare pe locul 2. Echipa antrenată de argentinianul Marcelo Bielsa s-a făcut de râs, terminând pe locul al 3-lea, cu 2 puncte, la fel ca Arabia Saudită.

Egalurile cu saudiții și cu băieții din Capul Verde au fost parade ale neputinței. Evoluții șterse, o națională lipsită de ambiție și de orizont fotbalistic.

Câteva vedete plictisite și obosite, cazul lui Valverde, altele consumate, vezi Bentacur sau Araujo, plus un selecționer cândva revoluționar, dar acum doar un tip care îmbătrânește cătrănit că proiectele sale utopice nu sunt asimilate de niște elevi nedemni.

Nu muncești, nu meriți nimic!

Naționala lui Bielsa urma să întoarcă în patrie cu o cursă charter plătită de federația uruguayană. Sigur, fără să ia în calcul nu știu ce mari isprăvi, nimeni nu anticipa dimensiunile dezastrului.

Celeștii sunt totuși dubli campioni mondial (e drept, în timpuri imemoriale, 1930 și 1950), dar și deținătorii a două locuri 4 (1970 și 2010).

În urma eșecului răsunător, forul conducător de la Montevideo a recurs la o măsură extremă, a anulat zborul și i-a lăsat pe domnii fotbaliști să se descurce pe cont propriu. Uite-așa!

Într-o lume a fotbalului, inclusiv pe la noi, în care cei care conduc nu mai știu cum să le caute în coarne fotbaliștilor, tipii ăia din Uruguay au judecat altcumva.

Nu produci, nu meriți nimic. Ești blazat, nepăsător, indolent și nesimțit cu țara ta, cu istoria ta fotbalistică, pui mâna pe telefon, oricum erai cu mâna pe el, și îți cauți un zbor. Că bani ai, slavă Domnului!

Și ai de ales. Vii acasă cu gluga pe cap, să te ascunzi de amărâții ăia care muncesc la bagaje prin aeroportul Carrasco sau, mai degrabă, te duci într-o destinație exotică să te refaci psihic. Vorba vine!

În loc de surogate

Mi se pare una dintre cele mai sănătoase decizii aceasta luată de Federația Uruguayană. Este și mesaj și putere de exemplu în ea. Nu întâmplător aș zice, o astfel de măsură (pro)vine dintr-o zonă a lumii, America de Sud, care și-a prezervat seturi de valori pe care America cealaltă și Europa le-au cam pierdut pe drumul spre „modernizare”.

Mai puțină ipocrizie și mai multă sinceritate. Nu este primitivism, dimpotrivă. Discuția este mai complicată și nu poate fi expediată în câteva rânduri de articol sportiv. Știu că trăim într-o eră în care orice durere de cap te recomandă drept subiect de cercetare psihologică, iar duritatea vieții tinde să fie îndulcită cu tot felul de surogate.

Se vor descurca, dar vor înțelege ceva?

Pe o Maracană înlăcrimată, zugrăvită atât de frumos de imaginația lui Ioan Chirilă (primul mondial trăit pe viu al ziaristului urma să fie Mexico ‘70), Schiaffino și Ghiggia înscriau golurile victoriei Uruguayului în fața Braziliei legendarului Ademir, câștigând Cupa Mondială Jules Rimet.

Era 1950, planeta încă se scutura de ororile celui de-al Doilea Război Mondial, oamenii obișnuiți reînvățau să muncească și să iubească în pace, iar fotbaliștii câștigau te miri ce.

Acum, milionarii Fede Valverde, Bentancur, Araujo și bătăușul Cannobio sunt lăsați să se descurce pe cont propriu după ce s-au acoperit de ridicol la Miami și la Guadalajara. Se vor descurca, e una dintre mărcile zilelor noastre să te descurci pe cont propriu. Nu vor înțelege nimic din aceste călătorii stimabilii.