- Nadia Comăneci (64 de ani), legendă a gimnasticii mondiale și prima sportivă care a obținut nota 10 la Jocurile Olimpice, a vorbit despre evoluția gimnasticii.
Aflată aproape de aniversarea celor 50 de ani de la celebrul 10 de la Montreal 1976, Nadia Comăneci a oferit un interviu amplu pentru publicația spaniolă AS.
Nadia Comăneci: „Perfecțiunea este o scară pe care nu încetezi niciodată să urci”
„Cred că singurul cuvânt potrivit este «mândrie». Sunt mândră. Acel 10 cred că este o evaluare, o apreciere a ceea ce s-a întâmplat acum 50 de ani, o recunoaștere a ceva ce am făcut la Jocurile Olimpice, atunci când arbitrii considerau că nu se putea face mai bine de atât.
Dar cred că noțiunea de perfecțiune continuă să evolueze. Este o scară pe care nu încetezi niciodată să urci pentru a ajunge la cea mai bună versiune a ta”, a declarat fosta gimnastă, conform as.com.
Întrebată dacă va mai exista vreodată o altă sportivă capabilă să obțină nota 10 în maniera în care a reușit ea, a răspuns:
Va fi foarte greu. Este foarte dificil acum, pentru că regulile s-au schimbat puțin. Se poate obține 10 pentru execuție, dar gimnastele sunt încă destul de departe de asta. Este foarte greu să ajungi la 10, ceea ce definește frumusețea sportului, nu-i așa? Și, în plus, este mult mai ușor pentru fani să înțeleagă cât de bun este un exercițiu atunci când văd 10 pe tabelă Nadia Comăneci
Nadia Comăneci, despre Simone Biles: „O dată la 50 de ani apare un fenomen care redefinește sportul”
Fosta sportivă o consideră pe Simone Biles drept cea mai mare gimnastă apărută după epoca sa.
„Cred că o dată la 40 sau 50 de ani apare un fenomen care este mult peste ceilalți și care redefinește sportul.
Ea (n.r. - Simone Biles) a făcut lucruri extrem de dificil de realizat în gimnastică. Nu cred că nimeni altcineva, în afară de ea, este capabil să le facă acum”
Fosta campioană admite că sportivii din generația ei evitau să vorbească despre vulnerabilitățile psihice, mai ales în contextul situației politice din România de dinainte de 1989, când țara era condusă de regimul totalitar al lui Nicolae Ceaușescu.
„Sunt multe zile în viață în care nu ne simțim bine. Cred că atunci gestionam altfel situația. Dacă aveam o zi proastă la antrenament, mă întrebam: «Ce se întâmplă dacă am o astfel de zi la Jocuri?». Și îmi pregăteam planurile B și C, adică exerciții mai puțin dificile.
Poate că în acele vremuri nu alegeam sau nu puteam decide să nu concurez, era o altă epocă. Dar ceea ce i s-a întâmplat lui Simone a venit chiar în mijlocul Jocurilor, când toată lumea o privea. Când concuram eu, erau alte timpuri, iar oamenii nu știau nimic despre mine.
Când concurează ea, toată lumea se așteaptă să câștige. Este mai multă presiune și mai multă responsabilitate. Când combini toate acestea, anxietatea este mult mai mare și e greu să practici un sport când corpul nu este în acord cu mintea.
Ea a arătat lumii întregi această situație și le-a transmis că este în regulă să simți așa”, a mai declarat Nadia Comăneci.
Nadia Comăneci: „Acum 40 de ani toți simțeam anxietate, diferența e că acum se poate vorbi despre ea”
Fosta gimnastă subliniază că anxietatea a existat în orice epocă, însă în trecut nimeni nu o admitea deschis:
„Cred că este foarte bine să comunici cu oamenii care te pot ajuta. Înainte nu puteam face asta, pentru că nu aș fi spus deschis că aveam o problemă psihică. Nu puteam, fiindcă era considerată o slăbiciune în fața arbitrilor.
Dacă ar fi știut, ar fi gândit imediat: «Nu este în formă, nu este pregătită mental». Acum 40-50 de ani, toți simțeam anxietate înaintea competiției și puțină presiune, dar era considerat normal. Diferența este că acum se poate vorbi deschis despre asta, deși nu toată lumea vrea să o facă public.
Mesajul important este că e în regulă, toți adolescenții, fie că fac sau nu sport, vor trece prin astfel de faze. Cine ești, identitatea ta, toate aceste aspecte… nimeni nu scapă de acest drum, iar vorbitul despre el poate ajuta la reducerea presiunii”.
Nadia Comăneci: „Sportul poate aduce pace”
În ceea ce privește conflictul din Palestina, Nadia crede în rolul unificator al sportului.
„Simt că sportul poate aduce pace în lume și sper că va continua să o facă, fiind un spațiu în care toți sunt incluși.
Pentru sportivi nu contează de unde vii, suntem mereu deschiși. Sportul nu are bariere și cred că aceasta este direcția în care trebuie să continuăm.
Avem nevoie de conexiune, de comunicare, iar prin sport acestea se obțin cel mai bine
Acum toată lumea este îngrijorată din cauza războiului. Pacea sună mult mai bine, nu-i așa? Așa că sper să găsim o cale prin care toată lumea să se poată reconecta și trăi în pace”, a mai spus fosta sportivă.