Publicat:
24.02.2026, ora 19:51
- Paulo Fonseca și-a amintit primele nopți de război în Kievul asediat de armata rusă, panica trăită alături de soție și fiu și, mai ales, călătoria prin Ucraina spre zona sigură: „Am mers peste 30 de ore, vuiau sirenele și trebuia să evităm soldații ruși”.
Paulo Fonseca e legat profund de Ucraina. Nu doar pentru că a antrenat la Shakhtar Donetsk, trei ani, 2016-2019, după ce Mircea Lucescu a părăsit clubul portocaliu. Soția tehnicianului portughez este ucraineancă.
Lusitanul, 52 de ani, în prezent la Lyon, își amintește foarte bine primele zile ale războiului, invazia armatei ruse, nopțile trăite sub bombardament la Kiev și drumul de coșmar spre Moldova și România. Spre zona sigură.
Fonseca: „Am decis să plecăm din Ucraina pe 24 februarie”. A început războiul
Astăzi, 24 februarie 2026, patru ani mai târziu, își amintește acel drum. Nu avea echipă, era într-un an de pauză, între AS Roma și Lille.
Faptul că atunci de-abia venise în țară și a trebuit să plece imediat, cu familia, cât de repede a putut, sub amenințarea bombelor și rachetelor.
„Eram în vacanță, ne uitam la știri și i-am zis soției: «Să mergem în Ucraina pentru familia ta». Când am ajuns la Kiev, nu am simțit niciun pic de frică pe străzi.
Am fi putut zbura în Portugalia pe 22 februarie, dar aveam de rezolvat problemele administrative, iar timpul era scurt, așa că am decis să plecăm pe 24 februarie, la 10 dimineața”, a povestit el pentru L’Equipe.
Pe 24 februarie, la ora stabilită de Fonseca pentru plecare, armata rusă invadase deja Ucraina.
Fonseca, trezit de bombe: „În acele clipe, a fost panică”
Nu a uitat cum a fost acea noapte. Prima noapte de război.
„Am vorbit mult cu soția. Ea plângea: «Cred că va începe războiul și va trebui să plecăm din nou». I-am zis: «Nu se va întâmpla nimic».
La 5 dimineața, ne-am trezit din cauza zgomotului bombelor. Începuse războiul. Trebuia să plecăm.
Pe stradă, am văzut o mulțime de mașini. Toată lumea alerga. În acele clipe, da, a fost panică. Întreaga familie s-a urcat într-un microbuz”.
Au vrut să se îndrepte spre Lviv, dar „drumul era complet blocat. Atunci m-au sunat prietenii de la Shakhtar:
«Mister, unde sunteți? Nu mergeți pe acolo, nu există ieșire. Veniți aici, suntem toți împreună»”.
A continuat: „Președintele lui Shakhtar are un hotel cu buncăr la parter. Ne-am dus și noi, am petrecut noaptea acolo, cu Roberto De Zerbi, antrenorul echipei la acea vreme. Era cu toți asistenții săi și cu jucătorii brazilieni ai lui Shakhtar, împreună cu familiile lor. În total, cam 60 de persoane”.
Toți eram îngroziți. Ne uitam la TV cum soldații ruși încercau să pătrundă în Kiev Paulo Fonseca, antrenor Lyon
„Am mers peste 30 de ore spre Moldova. Vuiau sirenele, trebuia să evităm soldații ruși”
După două nopți de teroare, a urmat fuga. „A doua zi, am fost sunat de la ambasada Portugaliei. Mi s-a spus că au găsit un minivan. Am plecat. Era înghesuială, aveam doar hainele de pe noi, fără valize”.
Drumul cu mașina a fost greu: „Am mers peste 30 de ore spre Moldova. Auzeam sirene noaptea, trebuia să evităm soldații ruși. Ne-am oprit să realimentăm, dar nu era nimic acolo, nici benzină, nici mâncare”.
Fiul meu avea trei ani și, de-a lungul călătoriei, el și vărul lui nu au mâncat decât fursecuri. Nu era nimic altceva de mâncare. Era alături de noi o familie cu o fetiță de șase luni. Șase luni! De-abia când am ajuns la granița cu Moldova am simțit că pericolul trecuse Paulo Fonseca, antrenor Lyon
Erau în zona sigură. „Am intrat în Moldova, apoi am condus spre România. Nu voi uita niciodată momentele când am auzit prima bombă și când am trecut granița cu Moldova.
Niciodată nu m-am temut atât de mult pentru viața noastră, a fiului și a soției. Acele clipe sunt mereu în mintea mea”.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
