Radu Naum Jocurile Olimpiuce

• Nimic nu e mai plăcut la noi decât starea aceea de plutire binecuvântată care precede ciocnirea cu realitatea.

Optimismul deșănțat de dinaintea unui meci mai apoi ratat. Cecurile în alb date oricui s-a născut speranță și a murit talent. Sau entuziasmul umed de după o firavă mărgică depusă de vreun fotbalist în vreun meci. Fix cum se întâmplă în cazul lui Olimpiu Moruțan.

Adevărul e că tipul e OK, declarațiile sunt de bun simț (cu excepția celei de un pericol involuntar în care dă de înțeles că băieții educați nu înjură, bun venit în vestiarul Rapidului ai, ai, ai!).

Nu se umflă în pene, nu își propune Luna de pe cer, vorbește simplu, pare că știe ce vrea. A părăsit zona de blocaj al sinapselor, atunci când gestul de a-și da tricoul jos după un gol, având deja un galben, a torpilat o calificare a naționalei U19. Dusă, îngropată în negura vremurilor și amnezia boniștilor!

Arată altfel azi. Nu e ca și cum ar fi trecut prin Turcia, Italia și Grecia ca gâsca prin apă. De asemenea, în cuvântul de deschidere, a spus că a preferat să rămână în Europa, fie și în România, decât să meargă în Asia, unde ai parte de funeralii fotbalistice de lux. „Sunt prea tânăr”. Amin!

Laudele au țâșnit în arteziană după victoria de la Arad. E un fel de Olimpiadă a cui îl „cântă” mai vârtos. Să vedem.

Moruțan a jucat ultimele 30 de minute cu următoarele realizări:

• un șut (pe poartă, ocazie importantă, dar lovitura cu piciorul secundar a fost pe portar),
• 6 pase (una la 5 minute),
• 5 corecte,
• un dribling (nereușit),
• un duel câștigat din 5.
  Sursa: sofascore.

Aceasta nu e o opinie, e o statistică. Cine o vede fără să fi urmărit meciul și aude comentariile analiștilor se crucește. Decisiv, a schimbat fața meciului, e omul cu care Rapid trage la titlu?! Haida, de!

De partea cui e dreptatea? A specialiștilor sau a statisticilor? În principiu, te umflă râsul la o astfel de întrebare.

Oamenii sunt subiectivi, numerele sunt reci, ce fel de competiție poate fi?! Dar nu e așa. Statistica e și ea făcută de oameni, care pot greși.

De altfel, Wyscout dă 6 dueluri câștigate din 16. Diferența e semnificativă.

În schimb, aflăm de pe această platformă că Moruțan a pierdut de 12 ori posesia. Mult. Dacă suprapunem datele reiese, până la urmă, aceeași imagine: activitatea din teren a noului om din Giulești nu a impresionat.

Olimpiu nu a „răsturnat” meciul, cum se mai spune. Nu a „plutit” deasupra partidei. Din cornerul bătut de el a ieșit golul victoriei, da, dar nu a fost un assist direct. Mingea a făcut ca la flipper în careul celor de la UTA până să bage piciorul Bolgado. Atunci de ce aceste ovații?

Din mai multe motive. Suntem obișnuiți cu prestații palide ale românilor reveniți din periplurile externe, fie pentru că n-au mai jucat demult, fie pentru că se readaptează greu. Moruțan a intrat direct și nu făcut doar act de prezență.

Apoi, Rapid, cu toată poziția sa fruntașă, gâfâie în zona atacului, are patru goluri (două din penalty) în ultimele 5 meciuri. Puțin, foarte puțin. Partea ofensivă pare blocată, toți au ajuns să-i cunoască pe Dobre, Petrila, Christensen, Koljic.

Moruțan a adus ceva proaspăt, ceva care a dezechilibrat. Nu a făcut minuni, nu a pus o tonă de fotbal pe teren, dar fie și cu discreție a introdus un virus în computerul adversarei.

În plus, Moruțan era una dintre promisiunile fotbalului românesc, ajuns la o echipă renumită, Galatasaray, un om cu meciuri mai peste tot pe unde a fost, în ciuda unei accidentări.

Avem multe promisiuni și puține confirmări. Ne agățăm de oricine. Mai ales de un (încă) tânăr bine crescut și cu apucături de fotbalist. Ne tratăm și noi depresia cu cine putem.

De aici și până la ditirambi e un drum prea lung. Puțină răbdare. Să nu-l tămâiem așa repede, riscăm să-l deraiem. Avem darul ăsta de a îngropa sub miere orice floare. Și primăvara chiar e departe.