Radu Naum Înapoi cu Go Ahead

• Victoria FCSB în stadionul din Deventer, acolo unde jucătorii intră de-a lungul unor curți din care te aștepți să cânte cocoșii, a semănat cu o zi de muncă a unor mineri.

Aproape că am văzut urme de cărbune pe fețele lui Popescu sau Miculescu, tricouri ca niște salopete murdare de sudoare și huilă. Campioana României a câștigat meciul apărându-se ca o ființă mică și truditoare, care nu poate ajunge la lumină decât săpând și iar săpând.

Primul meci în care FCSB a știut pe ce lume se află

Departe de zilele în care trecea pe terenuri cu nasul pe sus acum a băgat nasul în ghidon și a băgat mare, a băgat toate șmecheriile fotbalului în fața unor fotbaliști cinstiți, deci naivi. S-a apărat ca o echipă la retrogradare, ceea ce și e în campionat, deși ea încă nu realizează asta, a stat pe jos, a tras de timp, a dublat și redublat, nu i-a căzut mantia să fie cinică și până la urmă învingătoare.

A fost ca Bosnia cu România la București, a dat un gol după un început ca o operațiune de comandă apoi a desfășurat sârma ghimpată și a minat ultima treime. A fost poate primul meci în care FCSB a știut pe ce lume se află și a dat jos de pe ea pielea uscată a titlului trecut.

Galerie foto (15 imagini)

+15 Foto

labels.photo-gallery

Umilința și munca, singurele care te pot salva

FCSB nu a priceput până ieri că trebuie să se reinventeze. Dezastruoasă în campionat, are un parcurs bun în Europa abia după ce i-a ajuns cuțitul la os. A obținut calificarea în grupa Europa League ca urmare a unor tresăriri de orgoliu, a unei disperări.

Nu a fost o trezire, ci o reacție epidermică, dovadă că în liga noastră a continuat să cadă în cap. La Deventer a fost altceva. Pentru prima oară jucătorii au înțeles ceea ce îi e dat oricui: atunci când strălucirea a dispărut, umilința și munca simplă, fără ifose, fără impresii despre sine, sunt singurele care te pot salva.

Cine va fi FCSB cu Oțelul?

Echipa care domina terenurile altădată a acceptat să fie dominată și să renunțe la a fi prinsă în capcana dintre o ofensivă nefuncțională și o apărare nedemnă de prinții din Berceni. „Trei puncte!”, a strigat la final Olaru, fugind din interviu ca un copil care șterpelise niște bomboane.

Nu fente, nu fițe, nu „noi suntem mari și tari”. Trei puncte. Atât. Realitatea în stare pură, nefardată. În alte circumstanțe asemenea ideal mic ar fi de rușine, demn de Metaloglobus sau Csikszereda.

Dar pentru cineva care a ajuns să nu mai știe care e Nordul, unde e Sudul și dacă Vestul nu e cumva Estul e singura evadare din tunel. E dovada că FCSB a murit și că s-a născut alta care abia reînvață să meargă.

Marea provocare acum pentru soldățeii lui Gigi e să translateze această umilință către campionat, unde Oțelul, care a învins Craiova, vine la București cu credința că se poate să-i bați pe cei imbatabili până acum câteva luni. Oțelul a dat Craiovei o temă de gândire. Oțelul știe să fie ca FCSB, cea din meciul cu Go Ahead Eagles. Întrebarea e cine va fi FCSB.