Publicat:
04.09.2025, ora 14:28
- Turul Spaniei a ajuns un teatru de război.
- Grozăvia din Gaza s-a vărsat în sport și în toate zilele vieților noastre așa cum o oală uitată pe foc cuprinde în arsura ei toată casa. Totul a devenit insuportabil. Și va fi și mai și.
Femei mimând portul unor prunci morți, steaguri negre-alb-roșii-verzi mai multe ca în Gaza, șosele invadate, echipe agresate în timpul cursei.
Cicliști trântiți de asfalt, sosiri anulate, evacuări sub pază, cronometraje de sosiri fictive sub pod, ca în curse ilegală, trecători cu plase în mână trezindu-se cu Vingegaard printre ei fără să înțeleagă cum liderul competiției a aterizat acolo după ce fusese deviat de pe traseu, ca toți ceilalți, concurenți și privitori.
Turul Spaniei a ajuns un teatru de război.
Cei care susțin că sportul nu trebuie să fie amestecat cu politica ori sunt neștiutori, ca să nu le zic altcumva, ori păcălesc cu bună știință. Așa cum fac Uniunea Ciclistă Internațională, FIFA, CIO și alte sacrosante instituții care par că trăiesc pe altă planetă.
Politică e în tot și-n toate. Și în sport, și în educație, și în sănătate, în artă sau în cultură. Trebuie să fii tare naiv sau perfect ticălos să negi această realitate.
Politica este cea care guvernează tot ce mișcă și așa e de când lumea, de când oamenii au hotărât că trebuie să se organizeze pentru a supraviețui.
Politica era în ciclism dinainte de a irumpe pe traseele din Vuelta. Mai multe țări, nu toate frecventabile, au echipe de prim rang, investesc în total miliarde pentru o imagine publică cumsecade.
Ce nu e politic, de exemplu, în faptul că miliardarul canadian Sylain Adams, patronul Israel-Premier Tech, este susținător declarat al lui Netanyahu?
Acesta e doar începutul
Pentru că Palestina nu are echipe (deși cu armele drenate în enclavă de-a lungul deceniilor ar fi putut finanța toți pogacarii din lume) mulțimi oripilate și revoltate de carnagiul din enclavă au ales lupta extrasportivă. Cursa e dată peste cap. Și acesta e doar începutul.
În fotbal tensiunea crește. Echipe din mai multe țări nu vor să mai joace împotriva celor din Israel.
În ciuda controalelor de la porți și a camerelor de luat vederi care se vor uita, fals pudice, în altă parte de îndată ce vor apărea manifestații incorecte politic tot mai multe meciuri vor fi în pericol.
Nepăsarea Israelului în fața reacțiilor internaționale alimentează exasperarea. Autoritățile pot lupta împotriva unor grupuri limitate de perturbatori dar vor fi depășite, cu mijloacele democrației, în fața unor mase impresionante de agitați.
Sportul se desfășoară în spații mari. În ciclism nu poți pune un jandarm lângă fiecare om. Și în curând fiecare om va fi un potențial pericol pe măsură ce fumul exploziilor și mirosul cadavrelor va acoperi ca o a doua atmosferă planetă.
O spirală care arată a fitil de bombă
Trebuie Israelul scos din sport? Sunt voci care susțin această măsură, argumentând cu situația Rusiei. Dar nu poate fi echivalență.
Cu toată asupramăsura intervenției în Gaza și renunțarea la normele țărilor civilizate în purtarea războiului, revelate chiar din surse militare israeliene, Israelul nu a purces la luptă din senin, ci abia după abominațiunea din 7 octombrie.
Cine a uitat oroarea acelei zile, imaginile sfâșietoare cu seniori sau copii omorâți doar pentru vina de a fi evrei, se plasează în afara umanității.
Povestea delicată e cu genocidul asupra populației palestiniene, pe care îl invocă din ce în ce mai multe voci autorizate, inclusiv israeliene. Ca și în cazul protestelor, și aici va conta cantitatea celor care susțin că în teritorii are loc o epurare etnică.
E o spirală care arată a fitil de bombă. Iar sportul va fi din ce în ce mai mult prima scenă a exploziilor după atâtea ocazii ratate de a face pace. Sportul va deveni cu atât mai politic cu cât politica va continua să o dea în bară.
