- Fostul portar de la Manchester City și de la Newcastle a folosit termenul Holocaust într-un mod cu totul inadecvat. Probabil că degeaba scuzele acum.
- Cu mai puțin de un an în urmă, Gary Lineker a fost concediat de BBC pentru că asemuise sionismul cu un șobolan și pentru că exista bănuiala că urma să discute despre problema palestiniano israeliană în interviul cu Mo Salah.
- Libertatea cuvântului sau cuvântul celor care decid ce ai voie să spui? Cât ține libertatea de expresie și unde începe jurisdicția fișei postului?
Shay Given și-a cerut scuze pentru că în cursul unei emisiuni la BBC Sport a asociat mandatul de 33 de zile al francezului Wilfrid Nancy la Celtic cu Holocaustul.
Postul public englez și-a exprimat de asemenea regretul pentru caracterizare nefericită a fostului portar de la Tottenham, Aston Villa și Newcastle, acum colaborator permanent al BBC. Încă. Și vom vedea de ce “încă”.
Minimalizarea unei tragedii prin ignoranță. Și exagerarea acesteia prin dictatul corectitudinii politice
Holocaustul, pomenit anapoda de Shay Given, este definit astăzi ca un genocid planificat și sistematic, realizat de regimul nazist condus de Adolf Hitler în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Potrivit dicționarelor explicative, atât român, cât și englez, definiția literală a holocaustului este aceea de jertfă, ofrandă sau sacrificiu aduse zeilor. Mă îndoiesc însă că irlandezul Shay Given a zăbovit să studieze dicționarul limbii engleze înainte de a vorbi.
Probabil că la o bere așa se exprimă, și nu doar el, și nu îi trage nimeni la răspundere. Sau îl trage dacă printre cei din grup este cineva care să fi avut rude la Auschwitz sau la Buchenwald.
Cine măsoară magnitudinea greșelii?
În plus, așa cum majoritatea covârșitoare dintre noi nu pot face un stop pe piept dintr-o centrare de la 30 de metri, destui fotbaliști, inclusiv cei chemați prin studiourile TV, nu sunt cele mai indicate persoane să jongleze cu vocabularul, cu conceptele istorice.
Asta nu îi face însă persoane mai puțin interesante. Problema este alta. Cât de tare a greșit și a ofensat Shay Given? Cât a minimalizat suferința celor care au pierit? Și cine măsoară magnitudinea greșelii?
Dar (mai) este BBC terenul ideal al exercitării libertății de expresie? Dacă o fi fost vreodată, pentru că legenda începe să se destrame. Un exemplu foarte proaspăt și altul nu prea depărtat în timp ne dau răspunsul.
Exemplul numărul 1
Presa britanică a dezvăluit zilele trecute că redactorul șef al BBC a indicat într-o notă internă că trebuie evitat termenul “răpit” pentru arestarea președintelui venezuelean Nicolas Maduro de către Delta Force americană.
Asta este din ciclul “Să mințim puțin ca nu îi supărăm pe americani”. Iată ce scrie domnul din conducerea British Broadcasting Television. “Avoid using «kidnapped», please attribute «captured» to the U.S. description operation” (evitați utilizarea termenului «răpit», atribuiți termenul «capturat» pentru operațiunea armatei americane).
Totuși, redactorul șef BBC se arată concesiv și spune că este acceptabil și termenul “seized”, adică prins. Thanks boss!
Exemplul numărul 2
Concedierea lui Gary Lineker, fostul mare internațional englez și până acum mai puțin de un an realizator al extrem de popularei emisiuni Match of the Day. Talk Show sportiv pe care îl găzduia de 26 de ani și pentru care era plătit cu suma record de 1,6 milioane de euro pe an!
Ancorat în viața cetății, Lineker nu și-a ascuns opiniile neechivoce despre evoluția situației din Gaza în timpul războiului pe care Israelul l-a purtat după sângerosul atentat al Hamas.
Cunoscut pentru părerile pro palestiniene și un tip care spre deosebire de Given stăpânește proprietatea termenilor, Lineker a postat în social media un text în care asemuia sionismul cu un șobolan.
Acesta i-a fost fatal în relația cu BBC, fiind concediat imediat fără compensații financiare.
Oare dacă ar fi înlocuit termenul sionism cu acela de teroriști Hamas ar fi pățit la fel? Inutil de spus că pentru a nu deveni un paria, cel puțin din punct de vedere al accesului pe piața media, Gary a trebuit să își pună o cantitate semnificativă de cenușă-n cap.
Uitați să fiți sinceri!
Se poate spune că Lineker și-a făcut-o cu mâna lui, exprimând conștient o părere diferită de cea a curentului oficial acceptat. Mesajul e simplu. Uitați libertatea expresiei! Sau n-o uitați, dar fiți siguri că veți plăti cu confortul financiar.
La fel ca în urmă cu aproape 30 de ani, când Glenn Hoddle debita trăznaia că persoanele cu handicap ar plăti pentru situația lor pentru păcate dintr-o viață anterioară, prostia debitată acum de Shay Given provine mai degrabă din neștiință (ignoranță?) și are altă amploare decât poziția fățiș critică și asumată a lui Lineker.
Culmea este că la vremea când Glenn Hoddle a produs acea declarație halucinantă, într-un interviu pentru The Times, poate singurul lui apărător a fost lordul Jack Ashley, unul dintre cei mai fervenți apărători ai cauzei persoanelor cu dizabilități.
Zile triste fără număr
Criticând elucubrația exprimată de fostul internațional englez, lord Ashley a adăugat atunci când Hoddle a fost împins să demisioneze din funcția de selecționer al Angliei că este o zi tristă pentru toleranța britanică în general și libertatea cuvântului în particular.
Au urmat multe alte zile triste pentru libertatea cuvântului și nu doar în Regatul Unit. Un soi de șobolan și cuvântul dacă nu este ținut în cușcă de gardienii libertății controlate.