Publicat:
16.12.2024, ora 11:37
Actualizat: 16.12.2024, ora 11:37
- Părăsesc echipa în cel mai dificil moment. Nu există ceva mai rău
Titlul nu e complet. De ce iubesc fanii englezi și ce detest la ei, așa ar fi exact ce gândesc.
De ce îi iubesc?
E simplu și poate fi transmis în puține cuvinte.
Pentru că trăiesc fotbalul la maximum, pentru cum cântă, cum scandează, cum fac să răsune stadioanele cu vocile lor. Pentru atmosfera lor unică.
Nu e protest, e abandon
Ce detest la ei?
Pleacă în timpul meciurilor. Ce am văzut duminică seară, la Southampton - Tottenham, am văzut de nenumărate ori pe toate arenele Angliei.
La pauză, la 0-5, suporterii „sfinților” au renunțat la echipa lor, au refuzat să mai vadă meciul. S-au dus acasă. Sau la pub. Nici nu contează unde s-au dus.
Unul dintre cei care au abonament pe „St. Mary’s Stadium” și-a justificat astfel gestul: „Refuz să «sprijin» eșecul. Scuzele nu sunt acceptate”.
Nu sunt de acord.
Ce a făcut el, ce au făcut ei nu e un protest, e abandon. Nu te superi pe jucători, îi lași în urmă, să sufere singuri.
Southampton e ultima în Premier League. Ultima și abandonată.
Unde e esența fanilor?
Doar sărbătorim împreună, la victorii, la reușite, nu suferim tot împreună?
Unde e esența fanilor, a suporterilor, aceea de a susține echipa și în clipele grele, de neîmpliniri, ratări, erori? Mai ales în acele momente.
Numele lor, de suporteri, are ca bază „sprijinul”. Și sprijinul dispare în acest caz când e mai mare nevoie de el.
Părăsind stadionul, traumatizează și mai mult jucătorii.
Să nu credeți că ei nu văd la pauză, îndreptându-se spre tunel, cum fanii lor stau la coadă pe scări să plece mai repede din tribune.
E cel mai dureros. Mai dureros decât jocul, decât rezultatul, decât înfrângerea. Nu există ceva mai dureros decât sentimentul de a fi abandonat. Rămân urme adânci pentru mult timp.
