Publicat:
24.09.2026, ora 20:44
- Suedia nu are populația Germaniei, Franței sau Angliei, ceva mai mult de jumătate din cea a României, și nici bugetele marilor puteri ale Europei. Are însă un sistem care încearcă să nu piardă copiii pe drum.
- Fotbalul juvenil este construit de la bază, cu infrastructură publică, sprijin financiar, reguli comune de pregătire și, abia în vârful piramidei, academii de elită.
GOLAZO.ro a analizat modelul suedez și felul în care Stockholmul își crește următoarea generație de fotbaliștii.
Am fost prin Stockholm, am vorbit cu șefi de academii și chiar și cu un român care locuiește de 15 ani acolo.
Secretul suedez
E după-amiază în Stockholm. Copiii au terminat școala, iar terenurile orașului încep să se umple. Grupe de juniori, antrenori, părinți. Imaginea poate părea banală.
Numai că în spatele unui asemenea antrenament există un mecanism construit diferit față de cel cu care suntem obișnuiți în România.
Pentru o parte dintre activitățile sportive organizate pentru copii și juniori, terenul municipal poate fi oferit în condiții puternic subvenționate.
În sistemul sportiv suedez există finanțare publică pentru activitatea copiilor.
Federația are un plan comun de pregătire de la 6 la 19 ani. Iar când un copil ajunge la nivel de elită, academia în care intră este verificată și punctată anual.
Nu există o singură explicație pentru fotbaliștii pe care Suedia continuă să-i trimită în campionatele importante ale Europei. Există un sistem care transformă un copil în Gyokeres, Isak, Ayari, Bergvall sau Elanga.
Totul începe la 6 ani
Federația Suedeză de Fotbal are o Spelar Utbildningsplan. Ce înseamnă asta? E un plan de formare destinat copiilor și juniorilor între 6 și 19 ani. Nu este construit exclusiv pentru viitorii profesioniști. Tocmai pentru a nu pune presiune.
Obiectivul declarat este dezvoltarea pe termen lung, într-un mediu în care copilul să progreseze, dar și să continue să se bucure de fotbal. Inclusiv dimensiunile jocului evoluează odată cu vârsta: 3 contra 3, 5 contra 5, 7 contra 7, 9 contra 9 și, în cele din urmă, 11 contra 11.
Planul ține cont de dezvoltarea fizică, psihologică și socială a copilului, iar filosofia este diferită de goana după rezultate imediate. Strategia fotbalului suedez e concisă și are un țel.
Una dintre țintele stabilite până în 2035 este dezvoltarea unei pregătiri a jucătorilor la standard mondial.
Iar principiul de bază poate fi rezumat simplu. Vor să aibă cât mai mulți oameni în fotbal și pentru cât mai mult timp.
Un avantaj uriaș: infrastructura
Aici apare una dintre marile probleme ale fotbalului juvenil românesc: terenul. O academie trebuie să-l construiască, să-l închirieze sau să găsească ore disponibile. Costul ajunge inevitabil în bugetul clubului și se răsfrânge evident în taxa plătită de părinte.
În Stockholm, administrația locală susține activitatea sportivă juvenilă prin acces subvenționat la infrastructură. Asta schimbă ecuația.
În loc ca fiecare club să încerce să-și construiască de unul singur întreaga infrastructură necesară pentru sute sau mii de copii, o parte din baza sportivă este tratată ca infrastructură a comunității.
Iar asta poate fi una dintre explicațiile pentru care Suedia își permite o bază mare de selecție.
Statul plătește pentru activitatea sportivă
Mai există o piesă importantă. Se numește LOK-stod, adică sistemul suedez de sprijin public pentru activitatea sportivă locală.
În 2026, cluburile sportive afiliate pot solicita acest sprijin pentru activitățile destinate participanților între 6 și 25 de ani.
Cu alte cuvinte, existența unui copil într-o activitate sportivă organizată nu înseamnă doar o cheltuială pentru familie și club. Sistemul public contribuie la susținerea participării.
Iar dimensiunea sportului juvenil suedez este impresionantă. În 2025 au fost înregistrate preliminar 65,4 milioane de participări la activitățile sportive pentru copii și tineri, cu 7,3 milioane mai multe decât în 2019.
Este baza uriașă din care fotbalul poate selecta astăzi. Poate și de unde se explică ascensiunea fotbalului suedez de după Zlatan Ibrahimovic.
Fotbal pentru toată lumea, dar elita e pentru cei mai buni
Suedezii nu confundă însă sportul de masă cu fotbalul de performanță. Mai sus în piramidă începe selecția. Iar Stockholm este probabil cel mai bun oraș din Suedia pentru a vedea întregul mecanism.
AIK, Brommapojkarna, Hammarby și Djurgarden au patru dintre academiile importante ale țării. Academiile cluburilor profesioniste sunt evaluate anual de Svensk Elitfotboll printr-un sistem care poate acorda maximum 10.000 de puncte și șapte stele.
Nu este suficient să spui că ai academie. Trebuie să demonstrezi ce faci în ea. Iar totul se punctează la sânge, nu un clasament discutabil așa cum o face Federația Română de Fotbal la noi.
În certificarea pentru activitatea din 2025, AIK a primit 8.843 de puncte și șase stele, Brommapojkarna 8.426 și șase stele, Hammarby 8.055 și șase stele, iar Djurgarden 7.014 și cinci stele.
Primele patru cluburi din Suedia în ceea ce privește producerea și dezvoltarea jucătorilor de elită au fost Brommapojkarna, Malmo FF, Hammarby și AIK.
Academia nu mai înseamnă câțiva antrenori după serviciu
O altă cifră explică profesionalizarea. Academiile cluburilor din Allsvenskan au avut în 2025, în medie, 11,25 posturi full-time, față de 10,06 în anul precedent. Unele cluburi au depășit cu mult acest prag, ba chiar l-au dublat.
Un exemplu este Hammarby, care avea 21 de angajați full time în structura academiei sale, potrivit documentelor certificării pentru 2025. Aici apare o diferență fundamentală.
Copilul nu mai este pregătit doar de un antrenor. În jurul dezvoltării lui începe să existe o organizație. Iar nouă dintre cluburile analizate aveau inclusiv antrenori full time specializați în tranziția tinerilor către fotbalul profesionist.
Plăți infime pentru părinți
Fotbalul suedez nu este gratuit și ar fi greșit prezentat astfel. Exemplul Djurgarden este relevant. Și e totul la vedere, pe site-ul lor.
Pentru 2026 taxa de membru pentru un junior e de 250 SEK pe an. Adică aproape 120 de lei.
Pentru echipele U15 de până la U19, taxa e de 2.900 SEK, adică 1350 de lei, iar pentru grupele academiei între U10 și U17/U16 ajunge la 7.500 SEK pe an. Adică aproape 3500 de lei, ceea ce înseamnă în jur de 300 de lei lunar.
Există și programe suplimentare de dezvoltare care pot ridica factura. Interesant este însă ce se întâmplă la vârsta la care jucătorul se apropie cu adevărat de fotbalul profesionist: cele mai mari grupe de academie, FA19, PA17 și PA19, achită doar taxa de membru.
Altfel spus, există costuri pentru familie, dar sistemul nu este construit exclusiv din taxele părinților.
În spatele părții financiare sunt clubul, infrastructura comunității, finanțările sportive și sistemul fotbalistic.
Și atunci apare rezultatul
Iar cifrele din 2025 sunt spectaculoase. Brommapojkarna a avut șapte debutanți crescuți în mediul academiilor SEF și născuți în 2005 sau mai târziu. AIK a avut cinci. În lista AIK apar fotbaliști născuți în 2007 și chiar 2008.
La Brommapojkarna apare inclusiv un jucător născut în 2010, Carl Aurell. La Djurgarden, Alexander Andersson, tot născut în 2010, se regăsește printre tinerii care au făcut pasul către Allsvenskan.
Lanțul este următorul pentru fotbalul suedez. Municipalitatea oferă infrastructură. Statul susține participarea la sport.
Federația stabilește direcția de pregătire. Cluburile creează baza. Academiile profesioniste preiau vârful piramidei. Iar Svensk Elitfotboll verifică anual dacă acestea chiar produc performanță.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
