Silviu Tudor Samuilă Tot mai săraci

• Seara în care FCSB a fost umilită la Zagreb a fost și seara în care nu a răspuns la telefon. A sunat de vreo două ori ocupat, după care, nimic. L-a închis.
• Poate că nu s-a simțit bine, poate că era ocupat sau poate a realizat că și-a dinamitat echipa cu schimbările din fotoliu, aducându-i în pragul disperării pe Charalambous și MM. Sau chiar dincolo de el.

Mai există însă o posibilitate, aceea a capitulării. Banii și punctele reprezentau mizele principale ale traseului european al FCSB-ului, dar mai era ceva.

Campioana României avea în sfârșit șansa de a-și măsura forțele cu cele două puteri ale microuniversului nostru, Steaua Roșie Belgrad și Dinamo Zagreb. Nu Go Ahead ori Feyenoord trebuiau bătute în grupa asta, ci sârbii și croații, cei care în urmă cu 30 de ani au pornit de la același nivel cu noi, care, spre diferență de noi, au trecut printr-un război devastator și cu toate astea, acum ne privesc cu compasiune.

Nici nu-mi dau seama în care dintre cele două meciuri a părut mai impotentă formația noastră, la Belgrad, unde a luat gol în superioritate numerică și nu a mai fost capabilă să-și creeze vreo ocazie în unsprezece contra zece, sau la Zagreb unde meciul era terminat după zece minute.

Cel mai fudul dintre oamenii de fotbal din România

Discuția de după rușinea de aseară nu este însă nici despre faptul că ei sunt mai bărbați decât noi, mai cerebrali decât noi, că știu să paseze mai bine, să facă stop mai bine sau să șuteze mai bine.

Discuția vizează bugetele și incapacitatea noastră de a mai ține pasul cu cei care nu demult erau la nivelul nostru. Ne-au pus oglinda în față și ne-au arătat că suntem niște sărăntoci, iar asta sunt convins că îl sugrumă pe cel mai fudul dintre oamenii de fotbal din România.

Nu doar că nu este numărul unu din regiune, ci a ajuns să se uite în sus spre Ludogoreț, Slavia și Sparta Praga, ori Ferencvaros.

În timp ce cluburile noastre se screm să producă bugete de zece, hai treisprezece milioane de euro, ei discută de douăzeci, treizeci sau chiar cincizeci de milioane de euro, cazul Stelei Roșii.

Galerie foto (10 imagini)

+10 Foto

labels.photo-gallery

Noi ne batem cu cărămida în piept că l-am putut atrage pe Ofri Arad, fost la Kairat, iar Dinamo Zagreb, pe aceeași poziție, îl momește pe Ismael Bennacer, cinci ani titular la AC Milan. Un asemenea fotbalist nu poate fi convins să semneze pe mai puțin de 800.000-1.000.000 de euro, cam cât câștigă Olaru, Tănase și Bîrligea la un loc.

Diferența asta tot mai mare între noi și ei este cu atât mai neașteptată cu cât economiile Bulgariei, Serbiei sau Ungariei nu au duduit în ultimii ani. Da, acum România bate recorduri negative în privința inflației, doar că ani în șir cifrele de afaceri, salariile și PIB-ul nostru au tot crescut, în schimb fotbalul a rămas în urmă.

Gândiți-vă că bugetele cluburilor din 2026 sunt cam la același nivel cu cele din perioada 2008-2012, ori valoarea banului a scăzut teribil față de acei ani.

Să dea o fugă la sediul FRF

Ce e de făcut? Poate că în loc să-l certe în permanență pentru regula U21, cel care aseară a ales să-și închidă telefonul ar face bine să ia un steag alb cu care să dea o fugă până la sediul Federației Române de Fotbal și să-l întrebe pe Răzvan Burleanu cum a făcut rost de sponsori.

Să nu discute despre fotbal, pentru că acolo și Burleanu este în aceeași barcă a mediocrilor europeni, ci despre cum a reușit, în ciuda lipsei de rezultate ale naționalei României, să umple conturile FRF.

Și poate că ascultându-l, nu va mai proceda precum în urmă cu vreo doi ani când, într-o intervenție telefonică, mi-a zis „băi Samuilă, dacă ești atât de deștept, nu vrei tu să iei marketingul meu, că pe mine nu mă interesează”.