Publicat:
14.12.2019, ora 00:38
Actualizat: 14.12.2019, ora 03:52
”Când mergi cu o viteză de peste 300 km/h simți că ești pe o rachetă aer-aer!” - povestește cea mai rapidă motociclistă din țară, Cristina Udrescu.
Senzațiile de pe circuit sunt complet diferite de experiențele pe care le trăiește, zilnic, în traficul din București. ”Merg foarte încet, mă depășesc toți livratorii de pizza. Șoferii se poartă urât cu cei care folosesc mopede, unii sar la bătaie când văd că sunt fată. Aș fi avut sute de accidente dacă nu aș fi mai precaută”. Într-un interviu pentru Hotnews, Cristina Udrescu s-a referit la modul în care ar trebui schimbată legislația, dar și la greșelile pe care le fac atât șoferii, cât și motocicliștii într-un trafic care pare mai degrabă ”o tortură”.
Și motocicliștii fac greșeli: unii merg noaptea cu tobe goale, e chiar aiurea!
Cristina Udrescu: ”Când sunt în trafic și merg printre mașinile care așteaptă la semafor, mi se face aproape întotdeauna loc să trec și mereu sunt impresionată de asta..Se mai întâmplă sa mai fie cativa care mă blocheaza intentionat, dar foarte rar...Partea mai puțin plăcută este că, de multe ori, șoferii nu prea îi respecta pe ceilalti participanti la trafic. Nu se asigură și, cel mai grav, stau cu nasul in telefon non stop, sau vorbesc la telefon fără hands free. Și motocicliștii fac greșeli: cateodată ori merg prea tare fata de conditiile din trafic ori "mor cu dreptatea in mana" - dacă aș fi trecut de fiecare dată când aveam prioritate, aș fi avut deja sute de accidente. Dar prefer să îmi păzesc pielea și să fiu prudentă. Sa nu mai vorbesc de motocicliștii care merg noaptea cu tobe goale. Mai inteleg ziua in trafic, dar noaptea, e chiar aiurea.. Eu am toba originala pe motocicleta de stradă și nu am avut probleme...dar merg foarte incet pe strada, astfel incat le dau timp soferilor sa vada farul meu in oglindă.
Viteza cu care am mers pe circuit a fost 310 km/h. În trafic, nu sunt deloc vitezomană
Cristina Udrescu: ”Pe circuit am mers cu 310 km/h indicat pe bord, nu stiu cât ar fi aratat pe GPS. Eram pe linia dreapta de la Almeria. Când ai o viteză atât de mare, este o senzatie ce se rezumă, practic, la "a călări o racheta aer-aer". Insa eu nu merg de obicei foarte tare, pentru că antrenamentul principal este pe piste mai mici si "8-uri". Mă sperie viteza mare daca nu am antrenament. Iar pe strada, nu am depășit mai mult de 50 km/h peste limita legala. Nu merita si nu am nevoie, eu imi iau adrenalina de la mersul pe circuit. În trafic, merg foarte încet, mă depășesc livratorii de pizza, dar prefer să dau banii pe benzină, nu pe amenzi”.
În România, ar trebui schimbată legislația, traficul e o tortură
Cristina Udrescu: Legislatia ar trebui sa inlesneasca circulatia vehiculelor alternative pe 2 roti, sa permita 'filteringul -ul" intr-un cadru legal , adica strecuratul printre masinile oprite la semafor, pentru a facilita acest mijloc de transport. Bucurestiul este foarte aglomerat si ar trebui sa gasim alternative tot timpul, să folosim masina doar cand avem nevoie. Dar poți să mergi și pe jos, mai faci un pic de mișcare. Eu una nu dețin o masină și cand am nevoie de una folosesc Bolt/taxify etc. Șoferii te privesc cu dispreț, mai ales când ești pe un scuter.
Mersul pe o roată este o provocare grea
Cristina Udrescu: Ca să mergi cu motocicleta pe două roți, este greu...și trebuie sa fi pregatit să cazi, altfel nu inveti. Eu una prefer sa folosesc banii la curse decât sa cad pe o roata. Respect celor ce fac asta, este extrem de greu. Este si o fata, Claudia Musat ce stie sa sa faca "wheelie". Eu mă lupt cu mine însămi, în primul rând.
Mi-am rupt clavicula, am avut accidentări grave. Nu toți motocicliștii sunt donatori de organe
Cristina Udrescu: ”Am avut și accidentări foarte grave, de mai multe ori mi-am rupt clavicula. Prima oară s-a întâmplat în 2008, apoi în 2012 dar și în 2015. Și când eram la spital am auzit când se spunea: motocicliștii sunt donatori de organe, dar nu este chiar așa. Eu sunt fricoasă de felul meu, o iau foarte încet dar trebuie foarte mult antrenament ca să ajungi la un nivel decent. Cel mai greu îmi este atunci când trebuie să îi spun mamei mele că am căzut și m-am accidentat. Chiar m-am întrebat de ce fac asta? dar sportul ăsta mi-a oferit multă experiență de viață, și pozitivă și negativă. Eu mă bucur de ambele variante. M-am suit pe motocicletă când aveam 20 de ani, îmi place mult adrenalina și motociclismul mi-a fost la îndemână.
E greu pentru unii bărbați să se întreacă cu o femeie
Am avut probleme cu soferi, mai ales cand merg pe moped, se poarta urât cu cei care folosesc aceste mijloace de transport iar atunci când văd că este vorba despre o fată, uneori sar la bătaie. Și pe circuit am avut o întâmplare ciudată: un alt motociclist mi-a spus că în cazul în care voi intra cu el pe circuit, atunci el va intra in mine, ca el nu suporta ca o femeie sa il depaseasca.. Acum nu stiu daca el a dorit sa imi dea un plus de valoare sau a vrut sa ma intimideze. Cert este ca eu nu am tinut cont de ce mi-a spus si mi-am vazut de treaba. Antrenamentele trebuie sa aiba continuitate, altfel...nu evoluezi. Înainte, pe circuit, în urmă cu 9-10 ani, bărbații se ambiționau aiurea. Unii spuneau ”hai că mă bag la intimidare, că este o fată”...dar au fost și băieți care, atunci când i-am întrecut, au încercat să se țină după mine și au căzut.
Cluburile moto sunt foarte prietenoase
Toate cluburile moto stradale sunt foarte ok. Ne ajutam intre noi , asta este scopul lor. Ma rog acestea se numesc asociatii la noi in tara , eu facand parte din WIMA Romania. (Women's International Motorcycle Association ) si recomand tuturor fetelor sa ne caute si sa vada ce le putem oferi, gen, o comunitate super prietenoasa in primul rand, reduceri la echipamente, parteneriate etc Iar in domeniul sportiv, un club inseamna o afiliere la FIM si FRM, ceva oficial pe parte sportiva, ce iti permite participarea la cursele oficiale.
* articol publicat inițial pe Hotnews.ro
.jpeg)
