Publicat:
20.05.2026, ora 10:59
Actualizat: 20.05.2026, ora 11:08
- Aryna Sabalenkka (28 de ani, #1 WTA) a vorbit, într-un interviu acordat revistei Vogue, despre comportamentul ei exploziv de pe teren, despre presiunea pe care o impune performanța și despre tragediile personale care au marcat-o în ultimii ani.
Jucătoarea din Belarus explică reacțiile nervoase din timpul meciurilor, susținând că acestea fac parte din mecanismul prin care reușește să performeze la cel mai înalt nivel.
Aryna Sabalenka: „E OK să arunci racheta, să țipi, s-o iei razna”
Sabalenka a avut mai multe episoade controversate la turnee importante. La Wuhan Open, de exemplu, și-a aruncat racheta spre un copil de mingi, iar în finala de la Miami Open i-a strigat unui spectator să tacă.
„Cred că toți ne gândim: «Trebuie să câștig fiecare meci». Dacă nu gândești așa, atunci ce faci? Când ești în top 5 și câștigi Grand Slam-uri, nu e în regulă să fii împăcat cu înfrângerea. Asta este mentalitatea mea”, mărturisește sportiva, în interviul acordat pentru Vogue.
Dacă am un țel, trebuie să-l obțin și nu există altă cale. Aceasta este o parte a personalității mele care mă poate scoate din minți, dar mă poate și împinge în acel mod de luptă adevărat și mă poate ajuta să joc cu pasiune. Sunt două fețe ale medaliei. Aryna Sabalenka
Sabalenka a recunoscut că în primii ani ai carierei avea dificultăți în a-și controla emoțiile. Ea a lucrat cu un psiholog între 18 și 24 de ani și spune că asta a ajutat-o să își țină mai bine nervii în frâu.
„Eram extrem de emoțională tot timpul. Nu aveam absolut deloc control. Puteam conduce în meci, apoi deveneam complet nebună și pierdeam totul. Știam că am o problemă”.
Cu toate acestea, sportiva consideră acum că astfel de reacții o ajută să își mențină concentrarea.
Liderul WTA spune că fiecare își manageriază cum poate emoțiile, iar reacțiile nervoase firești:
„Acum înțeleg că este în regulă să arunci racheta. Este în regulă să țipi. Este în regulă să o iei razna dacă simți că ai ținut prea mult în tine. Uneori trebuie pur și simplu să te descarci, să elimini totul ca să fii pregătită să o iei de la capăt și să joci. Da, uneori arată urât, dar am nevoie de asta ca să-mi pot păstra concentrarea”, a explicat ea.
Cum a ajuns să joace tenis? „A fost un sport distractiv și simt că este foarte important ca antrenorii să-l mențină distractiv. Tata îmi spunea mereu: «Dacă nu-ți place, dacă vrei să renunți, spune-ne. Nu trebuie să te forțezi să faci nimic».
A fost o perioadă, când aveam probabil nouă ani, când eram aproape să renunț. Dar am văzut cât de mândru era tatăl meu de mine și nu am vrut să-l dezamăgesc. Și apoi m-am îndrăgostit din nou de acest sport, mult mai mult decât înainte”.
Aryna Sabalenka, despre tragediile din viața ei: „Am 28 de ani, dar uneori mi se pare că am trăit deja tot ce ți-ai putea imagina în viață”
Sabalenka a vorbit și despre tragediile personale prin care a trecut: pierderea tatălui ei, dar și a fostului logodnic, Konstantin Koltsov.
În 2019, tatăl Arynei, Sergey Sabalenka, a murit de meningită la doar 43 de ani. Sportiva a rememorat momentele dramatice:
„Oamenii spun că timpul vindecă, dar într-un fel, îmi e și mai greu acum, pentru că știu cât de mult s-ar fi bucurat tata de succesul meu.
Logodnicul meu (n.r. - Georgios Frangulis) mă găsește uneori plângând în pat seara pentru că mă uit la reel-uri și apare ceva despre un tată sau despre vremurile de demult. Cele mai sensibile videoclipuri pentru mine sunt cele în care văd familii reacționând la victoria copilului lor și îmi imaginez cum ar fi reacționat tatăl meu la succesele mele.
Plâng în hohote, de parcă tocmai l-aș fi pierdut. Sunt atât de mulți tați în circuit, iar când văd o relație sănătoasă și un tată mândru, mă gândesc: «Bucură-te de asta, pentru că nu știi niciodată ce urmează»”.
În martie 2024, fostul ei iubit, Konstantin Koltsov, fost jucător de hochei, a murit după ce a căzut de la etajul 23 al unui hotel din Miami, într-un aparent act de sinucidere.
Aryrna a aflat vestea în timpul unui antrenament înainte de Miami Open, când polițiștii au venit să îi vorbească direct pe teren: „Mă certam cu ei, nu puteam să accept vestea”.
În ciuda șocului, Sabalenka a ales să continue să joace, decizie criticată de o parte a publicului. Jucătoarea din Belarus pierdut în turul 3 în fața ucrainencei Anhelina Kalinina, și-a zdrobit racheta, apoi a anulat conferința de presă.
„Simt că într-o astfel de situație nu există bine sau rău. Toți avem nevoie de lucruri diferite. Pentru mine, întoarcerea la muncă este singura cale. Fiecare decide cum face față doliului. Am 28 de ani, dar uneori mi se pare că am trăit deja tot ce ți-ai putea imagina în viață”.
Până la vârsta de 13 ani, eram bogați. Apoi, tatăl meu a avut dificultăți. Atât de multe eșecuri. L-am văzut cum se chinuie de multe ori în cariera sa, dar mereu se ridica. Părinții mei s-au străduit din greu să mențină lucrurile în mișcare și nu prea vorbeam despre asta. Dar eu știam. Părinții cred că nu știm, dar știm. Aryna Sabalenka
Sabalenka a vorbit și despre toxicitatea din social media:
„Când ai parte de multă atenție și mult succes, vor exista întotdeauna oameni care te vor judeca. Îți judecă aspectul, îți judecă mormăielile, naționalitatea, chiar și viața privată, alegerile tale.
Uneori văd comentarii aleatorii pe Instagram, TikTok, Threads și îl întreb pe managerul meu: «Chiar mă urăsc oamenii atât de mult?»”. Apoi intru în arenă și simt atât de mult sprijin și îmi dau seama că pe internet sunt atât de puțini oameni, dar e atât de zgomotos.
Uneori e un cont fals și mă gândesc: nici măcar nu ai tupeul să-ți arăți fața?
Alteori dai clic pe profil și vezi că e o mamă cu trei copii, o familie fericită care trăiește o viață foarte convențională, perfectă. Și mesajele pe care ți le trimite sunt: «Vreau să mori, vreau ca familia ta să aibă cancer, ești o curvă». Și mă gândesc că ceva nu e în regulă cu planeta asta”.
Aryna Sabalenka: „Mult timp, ucrainenii și belarușii au fost ca frații și surorile”
Sabalenka nu a ocolit nici subiectul despre războiul din Ucraina și atitudinea jucătoarelor precum Elina Svitolina, de a nu saluta la fileu sportivele din Rusia și Belarus:
„Înțeleg alegerea jucătorilor/jucătoarelor care nu-mi strâng mâna la final, respect această poziție. Știu că nu e ceva personal. Transmit un mesaj.
Dar a fost greu, câtă ură primeam de la oamenii din turneu. Un antrenor a ajuns să spună că eu sunt cea care aruncă bombele. E evident că vreau pace pentru toată lumea. Nu îmi doresc acest război. Ar trebui să se așeze la masă și, prin negocieri, să-și dea seama ce se întâmplă.
Dar cred, de asemenea, că sportul este o platformă și un loc unde ne putem uni, nu lupta unii împotriva altora ca și cum am avea propriul nostru război. Să ne unim, să fim împreună, să arătăm pace.
Mult timp, ucrainenii și belarușii au fost ca frații și surorile. Suntem la fel. Suntem cu toții legați strâns unii de alții. Acum există un zid imens între noi și nu știu dacă va dispărea vreodată”.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
