Cătălin Tolontan 10 goluri pentru istorie

• Un meci superb precum Franța - Anglia 4-6, în finala mică de la World Cup 2026, te iartă dacă, din entuziasm, comiți exagerări fotbalistice.
• Ce am văzut la Miami s-a întâmplat și la București, păstrând proporțiile.  
• Oricât de hazardat pare, am avut și noi un astfel de meci, finala Cupei Dinamo - Steaua, 6-4.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Regretatul Mircea Lucescu avea o vorbă: „La fiecare dintre noi, speranța moare ultima. Dar, când moare speranța, rămâne pasiunea. Asta e valabil pentru profesioniști, indiferent de meserie”.

Finala fără sens?

De decenii, se vorbește că „finala mică” a oricărei competiții trebuie desființată. Că e lipsită de sens. Învinșii din semifinale nu mai au chef de nimic, spun specialiști din viața reală și „specialiști” de pe rețelele sociale.

Finala mică a fost precedată de miștouri despre „gratuitatea” unei altfel de întâlniri. Se bat loserii între ei, cei care au ratata adevărata finală. Cine ar vrea să-i mai vadă?

Locul unde oamenii se detestă, fără să știe de ce

Pe forumurile online, unde noi, oamenii, ne urâm unii pe alții din motive pe care nici noi nu le înțelegem prea bine și nici nu am fi capabili să ni le explicăm, Anglia - Franța a fost desființată,  înainte de a începe. Urmează doar o consolare a perdanților.

Și apoi a început meciul.

Teribila primă repriză

Anglia a înscris de 4 ori în prima repriză. Și a avut și un gol anulat de VAR. Englezilor le iese totul, francezilor, nimic.

Franța s-a târât la vestiare „cu ochii umflați”, a scris colegul meu jurnalistul Florin Dincă, de la GOLAZO.

Uitându-mă în paralel pe LIVE-ul făcut de el, m-am gândit dacă își va aplica și acum ideea că orice meci de fotbal e atât de prețios că trebuie urmărit până la capăt. Mai ales unul fără miză. Căci la 0-4 în „finala depreciată”, ce miză mai poate avea repriza a doua? S-a ajuns la formalitatea formalității.

Renașterea Franței și a lui Mbappe

După pauză, finala începe încă o dată. Franța înscrie rapid. O dată, de două ori, de trei ori. De două ori o face Mbappe. La primul gol, el devine golgeterul turneului. A doua oară, Mbappe e golgheterul absolut al World Cup. Are 22 de goluri, lucru care nu s-au întâmplat în 94 de ani ai Cupei Mondiale. Un gol peste Messi, care duminică joacă finala.

La 27 de ani, Kylian Mbappe reușește o performanță aproape centenară. Și a obținut-o în condițiile dificile ale celui mai intens și mai competitiv fotbal din istorie. Ce forță de supraviețuire a arătat acest sport născut în noroi. Ce resurse de progres a descoperit. Și, mai ales, câte generații au muncit ca să ajungă la acest nivel de spectacol. 

18 pase într-un minut la golul lui Saka

În 1930, la prima ediție din Uruguay a Cupei Mondiale, fotbalul avea o sumedenie de „găuri”. Se putea înscrie după curse de 40 de metri, fără să combini cu niciun coechipier. La golul 3 al Angliei, au fost 18 pase consecutive înainte ca Saka să marcheze. 18 pase într-un singur minut, aceasta este viteza sportului contemporan! 

Pe vremuri, rolurile erau atât de laxe, că omologii antrenorilor Tuchel și Deschamps comentau meciurile propriilor echipe la radio în timp ce le antrenau. Așa a făcut antrenorul României, Costel Rădulescu, la prima ediție a World Cupa, în Uruguay.

Astăzi, Deschamps primește zece informații la câteva minute, le analizează pe tableta asistenților și a luat deciziile care au întors meciul. De la 4-0, Franța revine la 4-3. 

Dar e rândul Angliei. Saka face 5-3, din penalty, în minutul 87. Dembele se încăpățânează și înscrie. E 5-4, în prelungiri. Până unde se poate merge așa? Este, pur și simplu, un carusel teribil, în care nici nu mai contează cu cine ții.

România a avut un astfel de meci: Dinamo - Steaua, 10 goluri în finala Cupei

Am mai văzut ceva asemănător la uluitorul Dinamo - Steaua, din 1990. A fost finala Cupei. Ambele echipe erau în formă maximă. Steaua câștigase Cupa Campionilor și jucase încă două semifinale și o finală. Iar Dinamo avea, probabil, cea mai frumoasă garnitură din traseul clubului său, atât de încercat astăzi, atât de glorios în profunzimea istoriei sportului nostru.  

Dinamo s-a aruncat peste Steaua, fără niciun complex. A rezultat meciul-suprem, unul dintre cele mai deschise și fermecătoare întâlnite pe un teren românesc. 

Dinamo îi avea pe Stelea, Rednic, Andone, Daniel Timofte, Lupescu, Mateuț, Sabău și Răducioiu. Ce trupă! Peste toți cei 22 de jucători a fost însă Dănuț Lupu. Dinamovistul a arătat o clasă de nestopat. Iar în fața sa erau jucători la rându-le din elita mondială: steliștii Ungureanu, Rotariu, Ilie Dumitrescu, Lăcătuș și Balint.

Dinamo - Steaua s-a încheiat 6-4, exact la fel cum s-a terminat Franța - Anglia 4-6. Pentru că, atunci când ne căutam pulsul în crucea nopții, la două minute după Dembele, a înscris Bellingham. 

Astăzi, finala mare Spania - Argentina

Două meciuri de 10 goluri! E o comparație riscantă între finala Cupei din România lui '90 și finala mică de la World Cupa 2026, dar suspansul nu cunoaște divizii mari și mici. Profesioniști își fac meseria cu același reflex de netulburată loialitate, la Miami și la București, la un SRL sau la Apple. 

Iar dovada e imediată. „Finala mică” a pus, dintr-o dată, o presiune neașteptată pe marea finală, Spania - Argentina, de astăzi, de la ora 22.  

Înainte, ultimul meci al turneului era judecat doar în comparație cu semifinalele sau cu „sferturile”. Aproape niciodată, nu era referită „finala mică”, întâlnirea fără miză.

Pentru profesioniști, și când moare miza și se deșiră speranța, rămâne pasiunea. Ce dor ne e de Mircea Lucescu și ce ne-ar fi spus el astăzi după un meci cu 10 goluri.