- Assad Al-Hamlawi, 25 de ani, despre universul Craiova, schimbul de replici incredibile cu tatăl său în timpul unui meci mare pentru Universitatea, relația cu antrenorii Rădoi și Coelho, importanța forței psihice în fotbal, parkour și grava accidentare de la 14 ani: ambele picioare rupte la trambulină!
Assad Al-Hamlawi nu e doar un fotbalist foarte bun, golgeterul Craiovei, liderul campionatului nostru.
Internaționalul palestinian născut în Suedia e și o persoană caldă, care vorbește liniștit în timpul interviului pentru GOLAZO.ro, în centrul de conferințe al hotelului Regnum Carya Belek.
Principalul subiect, Universitatea: cum s-a transferat, integrarea rapidă cu ajutorul lui Mirel Rădoi, aprecierea lui Filipe Coelho, conexiunea cu echipa, fanii, orașul.
Secretul saltului său înapoi după goluri, descoperirea numită parkour și accidentarea extremă suferită în urmă cu 11 ani.
Salut, Assad! Ai venit vara trecută la Craiova. De ce Craiova? Cum ai ajuns la Craiova?
Povestea e destul de amuzantă, pentru că am sosit aici datorită lui Tudor Băluță. Jucaserăm împreună în Polonia, la Slask. El a venit la Craiova, avea o legătură bună de dinainte cu antrenorul. Erau interesați, el le-a vorbit despre mine, iar ei au fost impresionați de ce le-a arătat. După ce am discutat, am ajuns împreună la Craiova.
Assad Al-Hamlawi: „Iubesc Craiova. Orașul, echipa. Sunt fericit”
Ce știai despre campionatul României, despre fotbalul românesc, despre România?
Totul s-a petrecut foarte repede, chiar nu am avut timp să mă documentez cum trebuie, dar știam că este o ligă bună și, mai ales, Craiova e o echipă bună. Aveam ambiția de a juca și de a ajunge cât mai sus posibil. Ei au fost foarte mulțumiți de mine și voiau să fiu piesa lor cheie.
România?
Sincer, mi-am lăsat agentul să se intereseze pentru mine. Mi-a zis că e un loc foarte frumos, se simte ca Spania, are cam aceeași atmosferă. Sunt foarte fericit.
Și noi suntem latini, precum spaniolii.
Da.
Cum ți se pare acum, după o jumătate de an?
Iubesc Craiova. E un oraș foarte liniștit, mi-a plăcut, de exemplu, Târgul de Crăciun, care a fost foarte frumos, văzându-l într-o plimbare. Unele lucruri mici care se întâmplă în oraș sunt foarte frumoase. Încă o dată, orașul e liniștit, ceea ce e bine pentru mine.
Și echipa?
Echipa, clubul, stadionul, fanii, totul e minunat.
Ai deja 30 de meciuri, ai înscris 10 goluri, ce simți când joci pentru Craiova?
Iubesc echipa. Vreau să ajut cât pot de mult, încerc să marchez goluri pentru echipă și fani.
Clipe uluitoare cu tatăl, la hattrick: „«Nu, nu, trebuie să rămâi și să mai înscrii!», urla la mine”
Ai reușit și primul hattrick al carierei.
Pentru mine, nu a fost vorba doar de hattrick, ci despre calificarea în Conference League, foarte specială, și a fost mai specială pentru că tatăl meu era acolo, la meci, venit din Suedia. A fost un sentiment plăcut pentru mine, pentru familia mea, pentru echipă.
Ai vorbit cu tatăl înainte, după sau chiar în timpul meciului?
Am vorbit cu el înainte, îmi oferă întotdeauna motivație pentru jocuri. Și, de asemenea, în mijlocul partidei.
Cum a fost?
Amuzant. După al doilea gol, i-am zis: «Sunt aproape epuizat, am ajuns la limită». L-am privit și am făcut asta spre el (n.r. repetă un semn cu mâna la gât, mesaj că e terminat). «Nu, nu, trebuie să rămâi și să mai înscrii!», urla la mine. «OK, încerc». Apoi, alergam spre poartă, mingea a venit la mine și am marcat pentru hattrick.
Mi-a fost scris să realizez un hattrick în acel meci Assad Al-Hamlawi, atacantul Craiovei
I-ai mulțumit?
Cam așa ceva. Nu i-am spus chiar «mulțumesc»…
Cum a reacționat?
Mi-a zis: «De ce te mulțumești mereu cu un gol sau două? Du-te pentru mai multe!». Până la urmă, are dreptate.
Al-Hamlawi: „Rădoi m-a făcut să mă bucur de joc, să scap de stres”
Ai avut doi antrenori aici. Cum a fost cu Mirel Rădoi, la început, cum e acum, cu Filipe Coelho? Și cum s-a schimbat jocul?
Evident, două relații diferite. Cu Mirel, eram mai apropiat. Am simțit o bună legătură cu el. M-a făcut să mă simt foarte repede în largul meu în echipă, m-a transformat într-unul dintre jucători, într-unul dintre prietenii din grup, ceea ce m-a încântat. M-a făcut să mă bucur de joc, să scap de stres.
Actualul antrenor e foarte bun, păstrează tactica, îmi place strictețea lui pe de-o parte, dar făcându-ne să ne bucurăm de joc. Cred că acesta este un punct-cheie pentru noi Assad Al-Hamlawi, atacantul Craiovei
Dar ai observat diferențe în jocul celor doi?
Amândoi au idei similare despre fotbal, nu e ușor să-i compari acum, pentru că ambii sunt antrenori foarte buni. Îmi plac foarte mult. M-au ajutat și individual, nu doar fă asta, fă aia, m-au ajutat să devin mai bun ca jucător. Sunt foarte mulțumit să fiu antrenat de amândoi.
Îți place stilul de joc, crezi că ți se potrivește?
Da, cred că modul nostru de a juca e bun, știu că va fi mai bun în viitor. Cu cât jucăm mai mult, cu atât ne cunoaștem mai mult, ne înțelegem mai mult pe teren.
Ți se pare confortabil, e suficient de ofensiv pentru tine?
Absolut, mă simt foarte bine cu acest stil.
„Dacă nu poți fi puternic mental, nu are sens să fii pe teren”
Craiova conduce clasamentul acum. Puteți cuceri titlul?
Nu mă gândesc încă atât de departe, mă gândesc la următorul meci, apoi la cel care vine, nu vreau să mă gândesc prea departe. Știi, toți avem visuri, cred că fiecare echipă din această ligă vrea să câștige titlul. Iau totul meci cu meci și sper să putem reuși.
Știi cumva care a fost anul ultimului titlu al Craiovei?
Uff, s-a întâmplat cu mult timp în urnă, nu-mi amintesc exact.
1991.
1991, da, da, da.
Ce crezi despre asta? Poate că veți cuceri titlul după 35 de ani.
Cine știe? Vom vedea! Meci cu meci.
Ce ne poți spune despre atmosfera de pe stadion, despre fani?
Extraordinară! În unele partide, m-am oprit o clipă și am realizat că eu joc într-o asemenea atmosferă.
Ei sunt fanii noștri! E uimitor cum cântă și cum ne susțin. Aș spune că sunt al 13-lea jucător pe teren. Avem antrenorii, cei 11 jucători și fanii Assad Al-Hamlawi, atacantul Craiovei
Ce ne poți spune despre presiunea de la Craiova?
N-aș spune presiune. E ceea ce faci. Eu nu pun presiune pe mine. Orice se întâmplă afară, las să se întâmple. Mă concentrez la ceea ce fac, la munca mea.
Cât de importantă este partea mentală a fotbalului?
Fotbalul înseamnă 50 la sută joc, talent și muncă dură, 50 la sută mentalitate. Dacă nu poți fi puternic mental, nu are sens să fii pe teren.
Parkour, backflip și grava accidentare de la 14 ani: ambele picioare rupte la trambulină
Știu că sărbătoarea golurilor, saltul pe spate, are legătură cu parkour. Cum a fost pentru tine să faci parkour?
A însemnat o mare parte din mine când creșteam. Copil fiind, voiam să mă duc afară și să fac lucruri, orice, să fiu activ. Tata m-a ajutat să mă bucur și să învăț parkour. M-a învățat backflip (n.r. salt înapoi), m-a învățat o mulțime de alte lucruri.
Am văzut cicatricile, știu că ai avut o accidentare gravă în urmă cu zece ani.
Aș spune, acum 11 ani, ceva de genul ăsta.
Ce s-a petrecut?
Mi-am rupt ambele picioare. Nimic special.
Ai avut gânduri negre, că nu vei mai putea juca fotbal niciodată?
Sigur că a fost greu, dar eram încă un copil, am avut mult timp să cresc, nu a fost chiar atât de rău. Am avut familia alături de mine permanent, sprijinindu-mă. M-am întors într-o clipă.
Ți s-a întâmplat la trambulină?
Da, trambulina de sărituri (n.r. sport olimpic din 2000). Am aterizat pe marginea metalică din jurul trambulinei și mi-am rupt picioarele. Însă am avut timp de jocuri video, m-am jucat mult cât am fost accidentat.
„Mă jucam șapte, opt, nouă ore pe zi. În principal, Counter-Strike”
Cum a fost recuperarea? A durat un an, ai suferit mult!
Bineînțeles că am suferit mult, dar cred că am fost pe mâini bune. În primul rând, operația a decurs excelent și, cum iubeam jocurile video, jocuri pe computer, am petrecut multă vreme în fața ecranului.
Mă jucam șapte, opt, nouă ore pe zi doar pentru a-mi ține mintea detașată. În principal, Counter-Strike. A fost un mod de a-mi găsi un nou hobby și de a mă bucura de acel timp. M-am întors într-o clipă pe teren Assad Al-Hamlawi, atacantul Craiovei