- CORESPONDENȚĂ DIN ANTALYA. Paul Papp vorbește despre situația dificilă a Petrolului, spune cât de mult suferă la înfrângeri, cum se implică în vestiar și ce trebuie să facă echipa pentru a depăși această perioadă complicată.
- Papp avertizează toți adversarii din zona retrogradării.
Paul Papp are 36 de ani, e unul dintre veteranii Petrolului, vicecăpitan. Simte că echipa lui e într-o situație complicată în Liga 1, la retrogradare, cu doar 20 de puncte după 21 de etape.
În interviul de la Susesi Luxury Resort, în Belek, unde e în cantonament, a spus cum vede aceste momente, cum se implică în vestiar, ce trebuie să facă el și colegii lui pentru a evita o retrogradare de care se teme.
Dar îi avertizează pe toți cei din zona playout-ului și dă exemplul care arată că nimeni nu este 100% salvat în această zonă a clasamentului.
„Doar Dumnezeu mă poate judeca”, scrie pe antebrațul său stâng. Nu judecă, însă nu se teme să vorbească despre clipele dificile, despre sentimentele trăite la înfrângeri.
Papp: „Nu sunt un tip dur. Nici acasă, nici pe teren”
Cum l-ai descrie pe Paul Papp, ca fotbalist și ca om?
M-aș descrie prima dată ca om. Un tip corect, un om calm și foarte, foarte strict. Și un fotbalist care-și dorește să fie totul perfect de fiecare dată, un fotbalist motivat, un bun coleg și un om de echipă.
Te ajută toate aceste calități într-o perioadă destul de dificilă la Petrolul?
Da, mă ajută foarte mult, dar cred că nu doar acum. Pe tot parcursul carierei mele m-au ajutat aceste calități, deși poate lumea mă vede puțin mai coleric sau dur, eu nu sunt un tip dur. Nici acasă și, deși poate lumea spune altceva, nici pe teren. Eu îmi văd de fotbalul meu, de fotbalul pe care l-am învățat, de sarcinile postului meu.
„Toată lumea din play-out ar trebui să se teamă de retrogradare. Să nu uităm de Sepsi”
După 0-1 cu Slobozia, ai spus niște lucruri destul de dure. Nu doar că ți-e teamă de retrogradare, ți-e rușine să ieși pe stradă și îți vine să plângi. Cum vezi acum acele cuvinte?
Asta am simțit atunci. Și în momentul de față mi-e frică de retrogradare, pentru că în clasament suntem unde suntem, pe un loc de baraj (n.r. 13 din 16), normal că mi-e frică. Oricum, toată lumea care e în play-out ar trebui să se teamă de retrogradare.
Să nu uităm ce s-a întâmplat anul trecut cu Sepsi. Dacă nu mă înșel, când a început minicampionatul play-out, a fost pe primul sau al doilea loc, nu-mi mai aduc aminte exact (n.r. era pe 7, primul de play-out), și a retrogradat. De aceea cred că toată lumea ar trebui să se teamă de retrogradare Paul Papp, apărător Petrolul
Papp: „După fiecare partidă pierdută, îmi vine să plâng”
Ți-a fost rușine să ieși pe stradă atunci?
Mi-a fost rușine! Și, oricum, după fiecare partidă pierdută, îmi vine să plâng, dar mă abțin. De nervi îmi vine să plâng, pentru că așa am fost eu construit: nu-mi place să pierd, nu-mi place deloc să pierd. Dar se întâmplă, am învățat să accept și înfrângerea, am învățat să merg mai departe, pentru că în fotbal nu se poate altfel.
Doar 20 de puncte în 21 de meciuri, patru victorii și nouă înfrângeri, cam puțin pentru Petrolul, nu?
Da, sunt puține. Sperăm să avem altă față în noul an, ne pregătim bine, muncim foarte bine, conștienți că nu suntem la nivelul nostru, adică nu am arătat ceea ce putem noi cu adevărat, sper ca împreună cu Mister să arătăm cât mai bine în 2026.
„La Petrolul, toți antrenorii au găsit un vestiar în care să-ți poți pune bazele”
Tu ai găsit vreo explicație pentru ce s-a întâmplat până acum?
Te gândești la multe lucruri, dar, până la urmă, noi nu putem să facem o analiză amplă, pentru că nu e treaba noastră, noi încă suntem fotbaliști, eu încă sunt fotbalist, și atunci nu-i treaba mea să fac asta. Eu cred că e treaba staff-ului și treaba conducerii. Nu pot să mă pronunț.
Crezi că are strict legătură cu echipa, cu vestiarul, cu terenul sau a fost și altă cauză?
Sunt multe cauze. La fotbal, nu există doar o cauză, din cauza asta am pierdut. Nu, sunt mulți factori, să nu uităm că suntem o echipă, o echipă întreagă, o echipă de 23-26 de jucători și fiecare greșește în felul lui. Și atunci, eu n-am cum să fac o analiză să spun ce s-a greșit și ce nu s-a greșit.
Liviu Ciobotariu a fost demis și înlocuit cu Eugen Neagoe. Ai simțit vreo schimbare?
Cu Mister Ciobotariu, cred că tot vestiarul a avut o legătură strânsă. La Petrolul, toți antrenorii care au fost aici au găsit un vestiar bun, un vestiar curat, un vestiar în care să-ți poți pune bazele. Cu siguranță, atunci când se schimbă antrenorul și vine cineva nou, într-o casă, să spunem așa, când ești acasă și-ți vin niște musafiri noi, îi întâmpini cu alt entuziasm.
Nu a fost doar la Mister Neagoe, a fost așa cu toți antrenorii, la toate echipele se întâmplă așa. Când există o schimbare de antrenor, tot vestiarul are alt entuziasm, așa e la fotbal, așa e peste tot, nu doar la noi Paul Papp, apărător Petrolul
Uneori, se întâmplă și ca anumiți antrenori să fie respinși în unele momente, poate vestiarul simte că poate mai mult și antrenorul nu mai ajută.
La noi nu s-a întâmplat asta, vă spun sincer. Eu chiar spun lucrurilor pe nume. La noi, la Petrolul, nu s-a întâmplat asta niciodată.
„Așa se clădește o relație curată în vestiar, când spui ce ai de spus în față”
Ai 36 de ani, ești veteran, ești vicecăpitan, ai vorbit cu băieții în vestiar? Ce le-ai zis în momentele dificile?
Cu siguranță, vorbesc. Și nu vorbesc doar eu, să nu uităm că avem și un căpitan, Gicu Grozav. Amândoi vorbim. În momentele grele, ne încurajăm, câteodată mai punem și piciorul în prag și spunem lucrurilor pe nume și spunem adevărul, pentru că asta e cel mai important.
Așa se clădește o relație în vestiar, o relație curată, când spui ceea ce ai de spus în față. Și cred că până acum ne-am descurcat bine, eu ca vicecăpitan, Gicu, în calitate de căpitan, ceea ce e cel mai important.
Atunci când am avut ceva de spus, și în momentele grele, am spus-o în față. Ne-am îmbărbătat și, normal, suntem o echipă, trebuie să mergem mai departe. Să nu uităm, campionatul e lung, sunt multe puncte puse în joc și bătălia nu s-a terminat Paul Papp, apărător Petrolul
Papp: „Dacă noi lăsăm garda jos, ceilalți ce să mai facă?”
Ai mai trăit un astfel de sezon. O primă jumătate de sezon?
Nu-mi aduc aminte să mai fi trăit o primă jumătate de sezon ca aceasta, dar nu e nimic de speriat. Noi suntem căpitanii într-o echipă, exemple de urmat, și atunci, dacă noi lăsăm garda jos, ceilalți ce să mai facă? Nu e timp să lăsăm garda jos, trebuie să ne menținem tari și luptăm până la capăt.
Ce e de făcut, care e soluția? Doar să luptați până la final?
Asta și câștigarea meciurilor.
Cum e pregătirea până acum în Turcia? Îți dă un pic de optimism, de, încredere?
Cu siguranță, înaintea fiecărei pregătiri de iarnă, vii cu o motivație în plus, mai ales când ești într-o situație care nu-ți face cinste, atunci vii și tragi tare de tine ca să fii pregătit pentru ceea ce urmează.