Cătălin Tolontan Boala lui Mircea Lucescu și alegerea pe care am făcut-o

• Jurnalistul Mitruț Docan a publicat în Gazeta Sporturilor un articol foarte interesant și necesar. 
• El susține că noi, presa, am greșit când n-am publicat diagnosticul lui Mircea Lucescu, din februarie.

„Printr-o discreție prost gândită, reflex al sensibilității vremurilor, e probabil ca presa din România să fi greșit în cazul Mircea Lucescu, când a ținut ascuns diagnosticul sever primit de selecționer în februarie 2026”. Asta scrie Mitruț Docan, un ziarist echilibrat, profund și clar în opinii.

Nu fuge de răspundere, se referă inclusiv la GSP. Jurnalistul se întreabă dacă FRF sau chiar Lucescu nu ar fi făcut altceva dacă numele afecțiunii apărea public, în gravitatea ei.

În redacția GOLAZO.ro am purtat această discuție pe 2 februarie. Atunci am intrat în posesia informațiilor medicale certe, documentate. Dacă nu greșesc cronologia, GOLAZO a fost prima publicație care a publicat informația că Mircea Lucescu a fost diagnosticat cu o boală cronică, serioasă. Precizarea sună ca o formă de nevrotică vanitate jurnalistică, poate că și e, dar mai semnifică ceva: am simțit că avem o răspundere.

În decembrie, Mircea Lucescu fusese diagnosticat cu leucemie, un cancer al sângelui. Imediat a intrat în programul național de tratament pentru această suferință. Ca orice cetățean român.

Noi am aflat la finalul lui ianuarie. Verificarea a durat, s-a confirmat și ne-am consultat pe 2 februarie. Am avut opinii diferite despre ce e de făcut.

Cum a sunat articolul

Am publicat informația că lui Mircea Lucescu i s-a descoperit o suferință gravă, care a necesitat includerea lui imediată într-un program național de boli cronice. Articolul a precizat că „Lucescu suferă de o afecțiune complexă, cronică, de durată”.

GOLAZO.ro a scris că „selecționerul are nevoie de atenție și de tratament. Federalii iau în calcul și varianta că Lucescu nu va fi apt medical pentru a se putea implica 100% la meciurile de baraj, așa că deja se gândesc și la alte variante”.

N-am dezvăluit că are leucemie, boala care l-a adus în programul național de tratament.

Care au fost argumentul ca să nu publicăm cât de grav e

În dezbaterea din redacția GOLAZO.ro a existat un punct comun și două variante diferite. Numitorul comun a fost că numele bolii nu e necesar, pentru că serviciul public este îndeplinit în momentul în care informezi publicul că antrenorul naționalei are o boală gravă.

De aici au început opiniile clar diferite și dezbaterea internă, aprinsă.

1. Argumentul unora dintre noi a fost să nu apăsăm și să nu detaliem gravitatea bolii. Ci să explicăm îngrijorarea familiei și a FRF. Preocuparea a fost să facem serviciul public al informării fără să intrăm în secretul diagnosticului și să lezăm intimitatea pacientului, indiferent de funcția acestuia. 

Această „tabără” a susținut că e suficientă informația că Mircea Lucescu e suferind și că urmează un tratament din programul național. Astfel, puterile sale sunt diminuate. Iar FRF e în alertă și se gândește la înlocuitor.

Și care au fost argumentele de a alerta asupra gravității

1. O altă opinie din redacție a susținut că trebuie să fim mai expliciți. Nu să dăm numele bolii, dar în orice caz să spunem că suferința e severă și că îi pune viața în pericol. Că există inclusiv efecte profesionale dincolo de persoana lui Mircea Lucescu, pentru că urma meciul decisiv cu Turcia, de la Istanbul. 

Argumentul unora dintre noi a fost că nu discutăm despre orice poziție a lui Lucescu, ci despre cea de antrenor al echipei naționale. Și că e o așteptare rezonabilă ca publicul să știe dacă Mircea Lucescu poate continua pe banca României.

Această tabără a spus că dreptul publicului de a ști ce se întâmplă la echipa României e mai puternic, în cazul unei funcții publice atât de importante precum cea de selecționer, decât dreptul persoanei de a nu se afla detalii despre cât de gravă e starea sa.

„Cea mai îngrozitoare dintre funcțiile dintr-o țară”

„Să fii selecționer este cea mai îngrozitoare, dar și cea mai frumoasă dintre funcțiile dintr-o țară”, spunea Lucescu într-un interviu pe care i l-a luat în 1983 Tudor Vornicu. TVR a reluat interviul marți seara, după moartea lui Lucescu.

Interviul a fost luat când mai aveam puțin și ne calificam la Euro 1984. „Știți de ce e cea mai îngrozitoare funcție?”, a întrebat zâmbind tânărul Lucescu. „Pentru că răspunderea de selecționer e imensă”, a completat el.

Tocmai pentru că răspunderea de selecționer al echipei naționale e atât de mare, a susținut o parte a redacției GOLAZO.ro, starea sănătății selecționerului e subiect de interes public.

Decizia a fost să publicăm conform primei variante, fără să dăm numele bolii.

La rândul ei, presa românească a cântărit și a făcut la fel. Nu a existat o sincronizare între publicații sau televiziuni, sau cel puțin nu una de care noi, la HotNews și GOLAZO.ro, să știm.

Dar rămâne, desigur, întrebarea firească: dacă FRF și Lucescu ar fi fost puși în fața unei informații tranșante, s-ar fi întâmplat altceva și ce anume? Ar fi luat Mircea Lucescu însuși alte decizii? Familia l-ar fi îndemnat să ia în calcul opțiuni diferite?

Sigur că Mircea Lucescu avea toate informațiile, era un pacient pe deplin conștient, un adult din toate punctele de vedere, un om a cărui inteligență e celebrată astăzi de o lume întreagă. Nu decidea Lucescu în funcție de presă. Însă e bine să discutăm.

Acestea au fost faptele, așa au sunat dezbaterile în interiorul profesiei noastre, iar hotărârea s-a concretizat aici. La rândul dumneavoastră, puteți să apreciați dacă am greșit sau nu.