Publicat:
08.02.2026, ora 23:32
Actualizat: 08.02.2026, ora 23:32
- Puțin despre meciul de la Galați încheiat cu victoria confortabilă a FCSB, 4-1. Și ceva mai mult despre revolta naționalistă a domnului Daniel Pancu împotriva noastră, a celor aserviți străinilor obraznici
“Specialiștii de pe Temu”, adică habarniștii, ăia care văd conspirații și aranjamente peste tot au un mesaj pentru cei care îi ironizează. Mai ușor cu instrumentul cu clape pe scări! Nu vă aplecați în afară! Ne pas se pencher au dehors, e pericoloso sporgersi.
Ne-am înțelepțit
Așadar, victorie confortabilă pentru FCSB la Galați, 4-1, după o prestație solidă în fața unui adversar care și-a etalat toate slăbiciunile și toate alibiurile (oboseala drumurilor, epuizarea emoțională, complexul în fața campioanei) pentru a nu naște întrebări la capătul meciului.
De fapt, nici nu trebuia atâtea precauții. Păi, cine să pună întrebările?
Trecut-au vremurile de haiducie ale jurnalismului. Acum ne-am cumințit, ne-am înțelepțit, vedem latura pozitivă a fenomenului, analizăm sisteme de joc, 4-3-3, 5-3-2, 4-3-2-1, echipe pro active și echipe reactive.
Sincere aplauze!
Și gata. Fiecare să înțeleagă ce vrea. Specialiștii de pe Temu, una, experții, alta, tinerii doritori de like-uri și de tricouri, ceva, vârstnicii care au trăit și bune, și rele, altceva.
Acum aplaudăm că FCSB prinde play-off. Era i-ne-vi-ta-bil. Doar că acolo adversarii vor fi mai puțin obosiți. Mai puțin timorați. Așa presupun, până la proba contrarie.
Tarabostes Daniel peste patrician Cristiano
Succesul de serviciu al echipei lui Becali nu a acoperit reverberațiile scandalului de la Cluj care i-a avut drept protagoniști pe Cristiano Bergodi, Andrei Cordea și, cu voia dumneavoastră, Daniel Pancu. Pancu?
Păi, de ce Pancu?, veți întreba. El ce a amestec a avut? A stat deoparte, nu a participat la bătaie, nu a înjurat, nu s-a amestecat nici măcar printre cei care încercau să îi despartă de beligeranți. Nimic din toate acestea.
Numai că la declarații Pancone s-a făcut ecoul dacilor liberi, care și-au adus aminte după aproape 2000 de ani cum romanii ne-au furat femeile și aurul munților.
Romanul de astăzi este patricianul Cristiano Bergodi, culmea, el e chiar din Roma, iar tarabostes al nostru este Daniel Pancu.
Nu cu puseuri ne vindecăm complexele
Sigur că glumesc, dar ideea cam asta e. Iar stăm în poziția ghiocelului în fața străinilor, auzi. Pe Pancu l-am răstignit când a greșit, și el nu strânsese pe nimeni de gât, ești tras de mânecă. Iar acum nu știm cum să îi mai luăm apărarea acestui italian obraznic, care mai și stă rău cu nervii. Nu chiar cu cuvintele acestea, dar recunoașteți mesajele.
Deși nimeni nu a încercat să îl scuze sau să îl absolve pe Bergodi pentru ieșirea lui incalificabilă, Pancu a aprins fitilul unui conflict imaginar.
Străini care își permit orice și români care s-ar lăsa umiliți. Un conflict măcar la fel de toxic cu acela de pe teren la CFR-U Cluj. De unde furia asta, căreia i s-au asociat oameni pe care îi respecți? Ba mai mult, îi admiri.
Nu cu astfel de puseuri de patriotism dotat cu mușchi ne vindecăm complexele de inferioritate. Și provincialismul istoric.
Când ne apreciază sunt perverși?
Când italienii i-au oferit lui Chivu să ducă torța olimpică ce a fost? O dovadă că ne privesc de sus? Știți cumva să fi zis vreun “macaronar” (căci așa îi alintăm noi) ceva de genul de ce i-ați dat, bă, lu’ românul ăsta torța, nu aveam unul de-al nostru? Când Angela Gheorghiu era aclamată la Scala ce era? O prefăcătorie? Un cadou pervers?
Poate ne explică Pancu. Nu te umilește nimeni dacă ești un cetățean corect și îți faci treaba competent. E plină Italia de români care excelează în domenii de vârf, dar și în meserii comune. Lor însă nu le cășunează să-și pună cușma lui Decebal pe creștet și să poarte războaie cu dușmani inventați.
Acolo unde nu existăm
Apropo de mândria de a fi român. Cum vi se pare faptul că nu existăm la Jocurile Olimpice de Iarnă de la Cortina-Milano? Zero. Niente. Nu contăm, nu existăm la cea mai importantă competiție sportivă în curs a planetei. A, dar noi nu aveam munți! Dar nu, avem. Situație aceasta de cvasi absență în lumea civilizată a sportului nu ne indignează? Insignifianța nu doare? Păi, nu, că nu e cu șut, gol!
