Publicat:
19.03.2026, ora 22:55
Actualizat: 19.03.2026, ora 22:59
- Atunci când pe teren și în tribune domnește dușmănia, nu ai nicio șansă să vezi fotbal. Vezi în schimb trageri de timp, obstrucții, simulări, faulturi primitive.
- Din tribune auzi mizerii. Tribune goale pline de ură. Suntem la marginea civilizației, dar ținem coada sus și ne credem deștepți, dar mai ales șmecheri.
Atmosferă toxică pe Arena Națională la meciul Dinamo-Craiova. Ură densă în tribune, dușmănie pe teren, oameni din staff care contribuie la scandalul general. Limbaj scabros și rasist, arbitraj molâu și complice cu Craiova al lui Horațiu Feșnic, care sub pretextul că a oferă fluență jocului a tolerat tragerile de timp ale oltenilor.
Frumos derby, nu? Așa arată un pseudo derby când mai mult nu s-a jucat, iar atunci când s-a mai jucat ceva cei 22 de oameni s-au întrecut în greșeli individuale și faulturi nedemne de această meserie numită fotbal.
Zmeura de Aur goes to Dinamo!
Antifotbal de cea mai pură esență între o candidată reală în lupta pentru titlu, Craiova, și o pretendentă utopică, Dinamo. Cu meciul de joi seara, după a 5-a înfrângere consecutivă, Dinamo se înscrie temeinic la titlul de Zmeura de aur a play-off-ului. Băieții lui Kopic și Kopic însuși au câștigat la toate categoriile.
Pentru cel mai prost film în general, pentru cea mai proastă regie și cea mai slabă interpretare, rol principal și secundar. Zmeura pentru film străin de fotbal a fost adjudecată de întreaga echipă în alb-roșu, dar concurența a fost mare fiindcă și cei echipați în albastru au lucrat serios la urâțenia meciului.
Profanarea fotbalului
Enumerarea ocaziilor, oricum puține, este inutilă. Meschinăria din jocul Craiovei nu face cinste echipei care se pretinde continuatoarea Craiovei Maxima. Oroarea profanării mormântului lui Ilie Balaci a fost continuată cu profanarea fotbalului pe Arena Națională.
Am văzut formații în inferioritate numerică capabile să producă fotbal, nu o cascadă de trageri de timp aplaudată la final de specialiști. Faultul de cartonaș roșu al lui Bancu și evoluția mediocră a lui Opruț, totul sub ochii lui Mircea Lucescu, arată care sunt variantele pentru postul de fundaș stânga.
Scopul nu scuză pierderea noastră de timp
Hilarul evoluțiilor lui Adrian Mazilu este expresia deplină a ratării. Dinamo și-a atins limitele nu mai este nicio îndoială. Kopic și-a epuizat ideile și puterea de mobilizare, subțirimea lotului acționează ca o boală care mănâncă pe dinăuntru.
Epassy este un portar slab, care nu apără nicio minge mai dificilă, Boateng e cu mintea în altă parte, Stoinov aleargă doar în viteza a doua, Cîrjan nu mai știe să dea decât pase la coechipieri aflați în ofsaid.
Așa arată echipa care visa la titlu, pardon, la cai verzi, până acum vreo două, trei săptămâni. Despre marea Craiovă, dincolo de dizgrațioasa filozofie scopul scuză mijloacele, nimic.
Așa arată o parte semnificativă a resurselor fotbalului românesc înaintea partidei de baraj cu Turcia. Asta dacă vrem să privim adevărul fără ochelari de eclipsă.
