Cristian Geambașu Ce credeai, Edi?

• Includerea lui Iordănescu Jr. pe o listă imaginară a pretendenților la postul de selecționer este parte a modului în care lucrează FRF. Manipulare, eliminarea violentă a adversarilor și perpetuarea la putere.

Puterea corupe. Puterea fără limite de mandate, corupe hidos. După ce a avut un derapaj verbal la adresa adversarului la postul de președinte, pretinzând că își citează fetița, (Mami, cine este măscăriciul ăsta?), Răzvan Burleanu l-a jignit pe Edi Iordănescu.

Nu i-a spus nici măscărici, nici maimuțoi, nici nu l-a ciuruit. De data asta, domnul din capul mesei de la FRF a ales o metodă mult mai vicleană învățată probabil la academia de fitile, zvonuri și manipulare pe care se vede că a absolvit-o cu Magna ne Laudae singuri.

Perfidie corporatistă

Pe scurt, Iordănescu Jr. s-a trezit pus pe o listă improbabilă a candidaților la postul de selecționer, vacant după moartea lui Mircea Lucescu. Chipurile, drept recunoaștere adusă antrenorului care și-a dus echipa la Euro 2024. În fapt, încă o mo(n)stră de perfidie corporatistă, Răzvan Burleanu și camarila l-au inclus pe o listă a cărei inutilitate este de notorietate.

Gheorghe Hagi va fi noul selecționer, mult succes în activitate!, iar alte nume vehiculate nu sunt altceva decât jocuri de imagine care să simuleze un soi de democrație în procesul de alegere/numire a selecționerului.

De ce tot acest circ, din moment ce FRF este o instituție privată unde funcțiile sunt atribuite pe scară ierarhică? Foarte probabil tot din cauză că “echipa” de la Casa Fotbalului ține să-și proiecteze o imagine de organism sănătos, modern, funcțional.

Dor de unanimitate

Edi Iordănescu a reacționat ferm, dar cu o eleganță care nu găsește corespondentul la presupușii angajatori.

„Sunt foarte deranjat de lucrul ăsta. Nu sunt fericit. Ba mai mult, sunt dezamăgit de faptul că numele meu este folosit!”, a declarat Iordănescu pentru iamsport.ro.

Morală? Fair-play? Serios, Edi? De la cineva care își folosește copilul pentru a-și umili adversarul? Care adversar era învins dinainte, dar care prin candidatura lui strica unanimitatea. Iar unanimitatea este reflexul primar al dictatorilor de pretutindeni, fie că dictează pe o scară de bloc, o crâșmă de cartier sau țară.

Burleanu în dribling, ce imagine!

Edi Iordănescu nu a fost cum spune el la un telefon distanță de postul de selecționer, ci la 1.000 sau 2.000 de euro în plus pe lună pentru staff-ul cu care lucra. A fost condiția pusă de fostul selecționer pentru a continua la națională, atunci când după Euro 2024 lumea nu înțelege de ce nu continuă.

Formase un grup, grupul credea în el, grupul producea rezultate, îl botezase generația de suflet, exploata fix calitățile nu foarte generoase ale jucătorilor noștri de astăzi. Era o sumă ridicolă cea în discuție, bonus pentru o echipă de tehnicieni care lucraseră cu rezultate nesperate. Dar înțelepții de la FRF au spus nu.

Au refuzat în frunte cu personajul care anunța apusul vremurilor discreționare ale lui Mircea Sandu și instaurarea unei epoci a competenței și a modestiei, a cumpătării și a bunului simț. Am mers pe fentă atunci, recunosc. Dar dacă ești fundaș bun, nu te lași păcălit de două ori. Și dacă trece minge, nu trece adversarul! Nu mai zic că Burleanu cu mingea la picior, în dribling, e ultimul lucru pe care mi-l închipui despre el.

E bine că știm

Edi nu a trâmbițat povestea refuzului, nu a dat la presă. Dar s-a aflat. Probabil că s-a gândit să lase loc de bună ziua. A lăsat și acum este printre hologramele care i fac concurență lui Hagi.

Să dea Cel de Sus ca Gică să aibă succes în complicata lui misiune, dar cred că pe măsură ce vor trece anii vom aprecia și mai tare performanța lui Edi și a băieților cu speaker bluetooth pe umăr.