- Primarul Capitalei a pus o întrebare. „De ce să dăm (milioane) din banii bucureștenilor pentru jucătoare străine?”.
- Dan Udrea susține că e o întrebare populistă. Nu știu ce să zic.
Nu pare prea populist să te întrebi despre oportunitatea de a susține o echipă care tocmai s-a calificat în elita continentului.
Aș zice că e chiar periculos. Lumea sportului e foarte unită atunci când te iei de fondurile ei. Ca orice lume privilegiată. Vedeți clientela politică gata să răstoarne șandramaua pentru că țâței statului i se pune dop.
De aceea e previzibil ca multe voci populare să se mobilizeze împotriva primarului, iar publicul e sensibil la ce spun „legendele”.
Așa privind lucrurile, Ciucu nu pare populist, mai degrabă masochist.
Piața e liberă și iei de unde e mai convenabil
Cred, spre deosebire de prietenul Dan, că întrebarea edilului e oportună. Dan dă exemplu a multe alte bunuri ale primăriei care nu sunt de aici sau nu sunt făcute cu firme de aici. Autobuzele, metrourile, construcția Arenei Naționale. În teorie, e corect.
Piața e liberă și iei de unde e mai convenabil, îți faci treaba cu cine poți. Doar că în practică această realitate a importurilor masive, de la legumele aduse de pe toată planeta până la linia de metru spre aeroport care se face în enormă măsură cu firme turcești, a devenit o mare problemă a economiei românești.
Deficitul comercial al României, diferența dintre valoarea a ce importăm și ce exportăm, este de peste 30 de miliarde de euro, adică spre 10% din PIB. Uriaș.
Asta pentru că, în multe domenii, în loc să producem, cumpărăm. E mai ușor. Și nici nu trebuie să reformezi mastodonții neperformanți.
Așa și la handbal, doar că mai grav. Căci dacă e greu să te bați cu nemții sau francezii la construcția de mașini, în sportul cel mai popular, după fotbal, ar fi de așteptat să ne pricepem pentru că am fost la un moment dat în elita lumii.
Consumul deșănțat, ăsta da șlagăr populist!
Am dat jucătoare la mari echipe, am luat medalii mondiale și europene, am jucat multe semifinale. Oltchim Rm. Vâlcea a fost în finala Champions League practic fără straniere în lot. Pe atunci Vărzaru juca la câștigătoarea Viborg. În 2016, chiar CSM a câștigat competiția cu 7 românce pe foaie.
Acum mai sunt doar 3, dintre care doar Pintea are un timp consistent de joc. Aducerea de jucătoare străine nu mai e doar o oportunitate, pare a fi un plan de business.
CSM există de aproape două decenii. A cheltuit spre 100 de milioane de euro. Ar fi avut timp și mijloace să crească handbaliste de nivel european, care să ajute și naționala.
Dacă ar fi vrut sau s-ar fi priceput. Dar, cum ziceam, e mai simplu să cumperi pe banii altora. E chiar indicat, se pare.
Și nu, nu cânt în struna penibil și periculos naționalistă a celor care suduie CCR pentru că a respins, în perfect spirit și lege europene, cota de 40% români în echipele românești. Ăsta e naționalism gros.
Patriotism ar fi ca indignații de azi să urle când văd că banii populației sunt cheltuiți nu pentru creștere, ci pentru consum. Consumul deșănțat, ăsta da șlagăr populist!
Aș avea și eu o întrebare, probabil inoportună. Cum se simt toți primarii, și șefii de județ, finanțatori ai echipelor românești care plătesc zeci de milioane de euro din bani publici pentru o performanța de import, atunci când România se face de râs la competițiile internaționale? Ca să îl parafrazez pe Dan, se amuză sau se înfurie?
Sau poate că le e fix perpendicular.