CRISTIAN TUDOR POPESCU Jasmine – injecție de frumusețe

• De la Ashleigh Barty n-am mai văzut o jucătoare de 1 metru 60 și ceva care să facă tenis spectacol la nivel de înaltă performanță așa cum reușește Jasmine Paolini.

Având în față o Dona Vekić puternică, hotărâtă ca acest Wimbledon să fie turneul vieții ei, Jasmine a alergat și după mingi la care eu nu-i mai dădeam nicio șansă.

Secvența emblematică: după un schimb lung și dur, Vekić o aduce la fileu cu o scurtă, Paolini aleargă și o ajunge in extremis, cu contrascurtă, Vekić lobează perfect, lung și liftat. Numai la Alcaraz sau de Minaur mai poți să vezi un sprint înapoi ca al lui Jasmine!

A reușit, de necrezut, să arunce mingea peste umăr, undeva, aproape de fileu. Și, de acolo, Vekić a executat un smash afară! De ce? Din pricina crispării pe care i-a indus-o recuperarea uluitoare, după multe alte recuperări uluitoare, a italiencei.

Această teamă, că îi mai vine încă o minge înapoi și o anume diminuare fizică, au făcut-o pe croată să joace la tușe, la risc și să comită destule greșeli neforțate (de fapt, forțate!). Dar a luptat și ea admirabil, până la capăt, rezistând la două mingi de meci și ajungând la 8-8 în maxi-tie- break-ul setului decisiv.

Paolini a câștigat la un fir de iarbă pentru că n-a fost atât de încordată. Zâmbetul ei sincer spunea: „Aș vrea mult să câștig, dar dacă n-o fi să fie, oricum e formidabil unde am ajuns, n-o să fiu foarte supărată”.

Asta pe plan psihic; tehnic vorbind, Paolini a lovit impresionant mingea mai mereu din față și din urcare, și cu dreapta și cu reverul, aruncând și corpul în lovitură și imprimând un topspin deranjant.

Eficiența micuței italience la serviciu, foarte bine studiat, e comparabilă cu a lui Barty! Ajungând cu un astfel de joc în finală la Wimbledon, după finală la Roland Garros (performanță pe care n-a mai reușit-o nicio jucătoare de la Serena Williams în 2016), printre bubuielile și răgetele amazoancelor circuitului, Jasmine Paolini a făcut o injecție de frumusețe tenisului.