Cristian Geambașu Ia mentoru’, neamule!

• Despre superba birocrație a Școlii Federale de Antrenori, în urma cărei absolviri mai ai puțin până ieși la pensie

Daniel Pancu nu poate semna încă un contract de antrenor principal cu CFR Cluj din cauză că nu are Licența Pro. Nu este nici primul, nici ultimul în această situație, colegi în prima ligă fiindu-i Robert Ilyeș, Ianis Zicu și Andrei „Harry Potter” Prepeliță.

Cu precizarea că Ilyeș promovând cu Csikszereda beneficiază de o derogare mai veche de la regulament care îi dă dreptul să ocupe postul de „principal”.

Comedia bunului plac

De FCSB aproape că nu are rost să mai discutăm, acolo Charalambous (posesor de licență) fiind adus să-l acopere pe Pintilii, care Pintilii împreună cu cipriotul nu sunt decât interfața fanteziilor lui Gigi Becali. O comedie nu a erorilor, ci a bunului plac al unui patron.

Off topic, ca să zic așa, cum vi s-a părut că nenea ăla de 61 de ani, finanțatorul virușilor verzi de la Sănătatea Cluj, s-a băgat în echipă la meciul de cupă cu Craiova? O demonstrație de decență?

Medic? Un fleac! Inginer? O bagatelă!

Să revenim totuși la cazul Pancu. Pentru că este un caz, fostul internațional începând cursurile pentru a deveni antrenor cu toate actele în regulă în urmă cu 10 ani.

E drept că din acești 10 ani, Pancu și colegii lui care urmează a antrena în superliga de pe Marte au efectuat doar 2 ani și jumătate efectiv pentru licența Pro.

10 ani. Timp în care după gust poți termina de două ori ASE-ul sau Politehnica, mai rămânându-ți timp și câte un an sabatic. De asemenea, în 10 ani poți absolvi medicina și termina rezidențiatul, funcție de domeniul ales putând începe și specializarea.

Greșim dacă zicem că școala de antrenori de la noi exagerează cu academismul? Că vorbim totuși de o academie a datului cu piciorul sau cu capul în minge, nu de matematici superioare. Nu de facultatea de aeronave.

Coach pentru coach

În articolul colegului Viorel Tudorache există o declarație a lui Lucian Burchel, directorul Școlii Federale de Antrenori din cadrul FRF. O reproduc la literă și la virgulă.

„În mod normal, într-un sistem de învățământ pentru fotbal structurat corect pe niveluri, sistemul de licențiere UEFA adaugă plus valoare prin asigurarea de cunoștințe necesare antrenorilor, pentru fiecare nivel în parte”.

Sună foarte alambicat și îmi închipui că dacă așa arată cursurile domnului Burchel este o plăcere să asiști la ele și, mai ales să înveți după ele. Mai precizează directorul că întârzierea de o jumătate de an, care acum îl privează pe Pancone de un contract de principal este din cauza absenței profesorilor. A Coach Educatorilor, cum pretențios îi numește Burchel.

Coletele nelivrate

Tot dumnealui îi numește mentori pe acești specialiști de top, de multe ori importați. Și pentru că mentorii străini au „livrat” doar când au putut ei, s-a produs întârzierea de jumătate de an. Coletele nelivrate de profesorii agreați de UEFA sunt însă niște persoane cu emoții, aspirații și conștiință, nu pachete de la Amazon rătăcite în depozit.

Ți se ia după atâtea hachițe

Problema uriașă a acestui hățiș birocratic, în vârful căruia mi se pare că jubilează Burchel, este că atunci când totul se va fi terminat, unii dintre acești oameni își vor fi pierdut deja cheful de a fi niște antrenori cu tragere de inimă pentru profesie. De a fi antrenori creativi, entuziaști, care să subțieze rândurile oportuniștilor și blazaților. Ți se ia după atâtea hachițe și complicățenii!

În timp ce scriu articolul, Pancu tocmai a semnat cu CFR Cluj, iar știrea emanată de club precizează noul tehnician își va intra în atribuții de-abia după meciul cu Dinamo.

Asta înseamnă că el va pregăti de fapt meciul, dar rezultatul va fi asumat de interimarul Laurențiu Rus. O românească autentică la clubul „ungurilor”, cum sunt alintați cei din Gruia de românii verzi de la „U”.