- Transferul lui Marius Ștefănescu de la FCSB la Dinamo a generat furia unei părți a suporterilor dinamoviști. Și reacția negativă a președintelui Andrei Nicolescu, care îi acuză de gândire învechită. Cine are dreptate?
Nu știm cât de mare este falanga furioșilor, știm însă că enervarea este cât dimensiunea proiectată a stadionului care rămâne o himeră.
Pentru ei, onoarea este mai importantă decât un transfer care se poate dovedi productiv din punct de vedere fotbalistic. Sunt granițe care nu trebuie trecute, acesta este mesajul suporterilor.
Din fericire, deocamdată toată umoarea rămâne în mediul online. Nu este exclus ca la proxima partidă protestul să se mute și pe stadion, în variantă live. Nu că atunci va fi prăpăd, nici nu trebuie, dar impactul vizual va depăși lava din rețelele de socializare.
Acum 2 ani erau îngerii păzitori
De regulă, cei care reacționează la tranzacții care aduc atingere spiritului de castă sunt fanii radicali. Fundamentaliștii. Majoritatea dintre ei sunt cei care s-au organizat și au cotizat sume importante, salvând clubul de la dezagregare.
Atunci nu mai erau antici, cum spune acum domnul președinte Nicolescu. Atunci erau modele. Erau îngerii păzitori ai spiritului dinamovist, erau garda pretoriană a drapelului alb-roșu.
Acum sunt niște anacronici care țin la lucruri mărunte ca mândria de a nu fi magazinul second-hand unde rivalul ancestral, FCSB/Steaua, își depune hainele pe care nu le mai poartă. Una dintre acestea este Ștefănescu. Cealaltă a fost Musi.
Nu mă interesează că există aceste tipuri de rivalități ancestrale pe care ei le gândesc în același mod antic, ca să nu zic altfel. (...) Suntem într-o zonă de construcție, trebuie să las orgoliile la o parte și e un jucător care, din punctul nostru de vedere, ne va ajuta. N-am cum să țin de orgoliile astea. Andrei Nicolescu, președinte Dinamo
Ancestral în loc de istoric
Nicolescu are dreptate că sunt momente în care trebuie să primeze spiritul practic. Și că la Dinamo este nevoie de orice jucător care poate crește valoarea echipe. Valoare destul de scăzută, se vede limpede acum la început de campionat.
Nu are dreptate Nicolescu atunci când accentuează ceea ce el consideră gândirea învechită a suporterilor. „Antică” este folosită în termeni clar peiorativi, nu ca simbol al nobleței perene. De asemenea, „ancestral” înlocuiește voit termenul „istoric”, care caracterizează rivalitatea dintre alb-roșii și roș-albaștri.
Corporatistul care se pozează cu trofeele rivalilor
Persoană ancorată în prezent, președintele lui Dinamo este un conducător de esență strict corporatistă, ceea ce la un anumit nivel servește bunului mers al clubului clubului.
Faptul că Andrei Nicolescu nu înțelege că nu ar trebui să te pui de bună voie în situație de inferioritate față de FCSB, devenind fals partener de afaceri cu cel care vrea să se debaraseze de marfa cu termen de valabilitate expirat face parte din aceeași filozofie strict corporatistă.
Modernul Andrei Nicolescu nu acceptă nici acum că s-a pus într-o postură ridicolă atunci când s-a pozat cu trofeele CFR-ului pe stadionul din Gruia. Cât de străin de spiritul haitei trebuie să fii ca să pricepi inadecvarea?
N-ai cum s-o simți!
„Anticii” gândesc că poți derula afaceri decente și cu alții decât fix cu rivala „ancestrală”. Nu e musai să iei ce vinde Gigi la prețuri modice, un fel pervers de a te umili.
Cum a zis odinioară marele gânditor Hagi, cine n-a jucat pe Bernabeu n-are cum s-o simtă. Parafrazând, cine nu a ținut de mic copil cu Dinamo, cu Dinu, cu Dudu, cu Ando, cu Claudiu, cu Danciu, cine nu a suferit când a venit Dobrin și a luat titlul cu FC Argeș în Ștefan cel Mare, cine nu a trăit semifinala cu Liverpool și altele, și altele nu are cum s-o simtă.
Nicolescu este un manager eficient, unul adaptat vremurilor contemporane. Dar atât.