Publicat:
15.07.2026, ora 13:08
Actualizat: 15.07.2026, ora 13:08
- Dragoș Nedelcu vorbește despre titlul câștigat cu Viitorul, transferul la FCSB, relația cu Gigi Becali și momentul în care Gheorghe Hagi l-a criticat public, dezvăluind cum au arătat culisele celor mai importante etape din cariera sa.
- Fostul internațional rememorează accidentările grave care l-au trimis de două ori pe masa de operație, presiunea de a reveni și etichetele de „terminat” sau „irecuperabil”, pe care spune că le-a transformat în motivație.
- La 29 de ani, după experiențele de la Farul, FCSB, naționala României și din Germania, Nedelcu transmite un mesaj pentru toți cei care trec prin momente dificile: să nu renunțe și să creadă în drumul lor, indiferent cât de multe obstacole apar.
Drumul lui Dragoș Nedelcu (29 de ani) din Istria până în fotbalul mare părea desenat perfect. Campion cu Viitorul, transfer la FCSB și naționala României. Apoi au venit loviturile: accidentările, criticile publice și deciziile care i-au schimbat parcursul.
În partea a doua a interviului pentru GOLAZO.ro, mijlocașul vorbește despre anii care i-au testat cel mai mult caracterul. După copilăria plină de sacrificii și ascensiunea spectaculoasă, urmează partea pe care puțini o văd.
Dragoș Nedelcu povestește despre perioada FCSB și revenirea la Farul, relația cu Gigi Becali și Gheorghe Hagi, accidentările care l-au trimis de două ori pe masa de operație și lupta de a demonstra că încă poate juca la cel mai înalt nivel când mulți îl numeau un jucător terminat.
„Am crescut cu mentalitatea de campion. Nu ne-a surprins că ne băteam la titlu”
În 2017 ai fost campion al României. Cum a fost, din punct de vedere mental, pentru voi, o echipă bună, dar care părea să nu pună probleme FCSB-ului?
Ideea este că noi, în academie, câștigam foarte des titlul național. Am crescut într-o mentalitate de câștigători. Nu ne-a surprins foarte tare lupta la titlu, chiar dacă eram mici, eram niște copii, a fost o generație foarte bună, timp de 4-5 ani consecutivi. De acolo s-a creat nucleul pentru acea echipă care a câștigat campionatul.
Te-a ajutat într-un fel acel titlu?
Nici nu știam ce mi se întâmpla pe vremea aceea. Nu știam în fața cui am câștigat și în fața căror fotbaliști jucau celelalte echipe. Eram, pur și simplu, niște copii care au ajuns campioni naționali. Este ceva unic și nu cred că s-a mai întâmplat ca o echipă atât de tânără să câștige campionatul la noi în țară.
„Mi-am dorit foarte mult să plec în străinătate”
Am citit niște declarații de-ale tale în care spuneai că, după Viitorul, ți-ai dori un transfer afară. De ce ai ezitat să pleci și ai ales să continui în țară?
Mi-am dorit foarte mult să merg în străinătate. Nu știu ce s-a întâmplat, dar oferta care mi-a fost transmisă a fost din partea FCSB-ului.
Au mai fost discuții cu Sampdoria, dar nimic concret. Perioada de transferuri se închidea și simțeam că realizasem tot acolo. Și spun asta ca pe un sfat pentru oamenii care fac treaba asta: e bine să schimbi, să pleci și să încerci altceva.
FCSB era cu siguranță o altă oportunitate și un alt club, mult mai mare, cu mai mulți suporteri, cu alt tip de jucători, mult mai în vârstă și mai consacrați.
Nu te-ai grăbit?
Nu! A fost pasul corect, pentru că era sfârșit de perioadă de transferuri.
Presiunea transferului la FCSB
Foarte tânăr la FCSB și doar un om care a trecut prin asta poate ști care e presiunea unui copil din partea mass-media după suma de transfer. Te apăsa asta?
Clar te apasă! Nu am de ce să ascund. A fost o perioadă complicată și pot să spun că înveți foarte multe lucruri de acolo.
Aveai în cap presiunea de a demonstra cât mai repede pentru că s-a plătit mult pentru tine?
Nu! Oamenii de acolo au fost foarte răbdători cu mine. Nu mi-au pus în cârcă această sumă de transfer. A fost ceva între cluburi. M-am dus acolo să joc bine și să dau randamentul pe care îl aveam la Farul.
Pentru început, perioada a fost mai complicată, pentru că oamenii se așteptau de la mine să fiu același jucător și nu reușeam să mă adaptez. Asta a fost în primele șase-șapte luni.
„La Farul totul era sub control, la FCSB era foarte multă libertate”
De ce?
La Farul crești într-un sistem de joc în care totul este sub control. Ai niște sarcini de îndeplinit și nu te poți abate de la ele.
Am mers la FCSB, unde erau doar jucători wow. Aveau mulți jucători foarte buni la acea vreme. Nu mai erau aceleași restricții și era foarte multă libertate.
Numărul 10 era Budescu și nu puteai să-i spui să stea doar într-un loc. Costică e genul de jucător care are nevoie de libertate, la fel și Denis Alibec, Harlem Gnohere. N-aveai ce să le spui și mi-a fost greu să mă adaptez la această libertate de mișcare.
„La FCSB toată lumea voia să te bată”
Cât de mari sunt diferențele, la nivel de percepție, între ceea ce se întâmplă într-un vestiar educativ, cum era la Viitorul, și unul cu presiune, cum e la FCSB?
Singura diferență pe care am simțit-o, fiind foarte mare față de Viitorul, era că tot timpul trebuia să câștigi. Problema e că, împotriva FCSB-ului, în orice echipă, jucătorii fac tot ceea ce pot ca să joace cât mai bine, să fie văzuți de patron și să fie cumpărați. Asta am simțit eu.
Cu Viitorul era altfel. Eram niște copii și nu prea eram luați în seamă. Unii se mai retrăgeau, era mai moale. În Cupă, și la o echipă de Liga a II-a sau a III-a, jucătorii voiau să demonstreze.
Ai vorbit cu cineva înainte să pleci acolo despre ceea ce se întâmplă?
Nu! A fost decizia mea. Nu știam ce mă așteaptă, mai ales că fusesem de maximum trei ori în București înainte. N-ai cum să înțelegi, când vii dintr-un oraș de provincie, ce înseamnă Bucureștiul. Sunt mândru de mine că nu m-a afectat acest lucru și că am gestionat bine acea perioadă.
„Regret doar accidentările”
Ai vreun regret din acea perioadă?
Am, pentru că m-am accidentat. Și nu spun doar de acolo, ci și de la restul.
Cumva nu ține de tine...
Da! Este strict partea cu accidentările, dar în rest nu. Când m-am întors de la Campionatul European din 2019, eram un jucător foarte bun, care se adaptase bine la echipă și crease un grup foarte bun. Apoi au intervenit alte accidentări și nu mai ai cum să le gestionezi.
Cele mai bune condiții, cei mai buni jucători, stadioane pline, dar niciun titlu...
Da! Era numai locul doi în perioada aceea. Nu știu din ce cauză. Cu Iașiul am pierdut incredibil, cu un om în plus. Nu pot să explic!
„E normal să te afecteze când patronul te critică la televizor”
FCSB vine la pachet și cu patronul. E foarte greu să scapi de criticile lui, mai ales în ultima perioadă. A spus la televizor vreo chestie care să te doară?
Da! E normal să te afecteze. Cine spune că nu este afectat nu cred că vorbește adevărul. Dânsul avea stilul lui de a lucra cu oamenii și mai venea pe la stadion, mai spunea că își cere scuze, că n-o face intenționat.
Știam ce mă așteaptă, nu m-a surprins, dar e normal să fii afectat când ești criticat de patron la televizor, unde urmăresc foarte mulți oameni, iar lor le place acest lucru.
Ai ajuns cumva să ignori tot ceea ce se întâmpla acolo, tocmai pentru a putea să te concentrezi pe fotbal?
Nu aveai cum, pentru că se întâmpla, o dată la ceva timp, să intri în gura patronului și nu prea aveai cum să ignori acest lucru. Dar cred că ajungi într-un fel să fii imun.
„Singurul meci după care am plâns în vestiar”
Mihai Pintilii a spus că te-a găsit odată plângând în vestiar după criticile patronului.
Singurul meci în care am fost afectat în vestiar a fost după un meci la Giurgiu, în care jucasem foarte bine și am fost schimbat la pauză. A fost foarte greu de înțeles pentru mine, la 20 de ani, mai ales că am jucat bine. Nu am zis-o doar eu. Chiar și Dumitru Dragomir a ieșit la televizor și a spus că a fost o greșeală că am fost schimbat.
În rest, au fost dăți când am fost schimbat pe merit, pentru că jucasem prost. Ca jucător simți dacă joci bine sau mai puțin bine. E evident și nu trebuie să te ascunzi de acest lucru. Și Messi, și Ronaldo mai pățesc asta. Doar că atunci am fost afectat și cred că Mihai vorbește de acel meci.
„Grupul era unit”
Cum veneați la antrenament după o ieșire a patronului, când vă desființa?
Asta nu afectează, pentru că grupurile, în general, sunt OK și nu doar la FCSB. Îți faci prieteni și vă susțineți. Eram uniți, chiar dacă mulți dintre ei aveau familie și copii acasă. Cred că a fost o echipă unită, pentru că în Europa am făcut o treabă bună.
Te-ai simțit susținut de suporteri atunci când patronul ieșea la televizor și te critica?
Suporterii apreciază devotamentul și determinarea, dacă joci bine. Dacă nu joci bine, ca la orice echipă, nu neapărat că ești huiduit, dar vezi că oamenii nu te aplaudă, ca să zic așa. Când jucai bine erai aplaudat și treaba e simplă, ca la orice echipă.
„Îl respect pe Gigi Becali”
Ai spus recent că îl respecți pe Gigi Becali. Ce ai învățat din relația cu el și dacă a fost ceva ce ai vrut să-i spui înainte de a pleca?
N-am vrut să-i transmit nimic. Ne-am și întâlnit după aceea. N-am avut nimic să-i spun și nu i-am transmis. Îl respect și de la dânsul am învățat că oamenii sunt cum sunt și că trebuie să-i accepți așa cum se comportă ei și să nu te gândești că omul cu care relaționezi trebuie să se schimbe pentru tine.
Crezi că este influențat și apoi regretă faptul că a spus anumite lucruri?
Nu știu dacă este influențat, dar părerea mea este că patronul de la FCSB gândește ca un suporter și mai zice anumite chestii la cald, la care se gândește apoi că nu a fost chiar corect.
„Ambele operații au fost cele mai grele”
Ai trecut prin operații, prin multe perioade dificile cu recuperarea. Care a fost cea mai grea accidentare?
Amândouă! Am operații și la piciorul stâng, dar și la dreptul. Este o mândrie că pot juca în continuare, că pot da un randament bun. Unii sportivi se lasă după aceste operații, dar eu încă sunt pe teren și mă bucur de fotbal. Acestea au fost cele mai grele.
Te-ai gândit vreodată să te lași?
Cred că orice jucător care este pus în situația de a se opera se gândește că nu va mai putea funcționa, că nu va mai fi la fel, că nu va funcționa recuperarea.
Eu am avut parte de oameni profesioniști care m-au ajutat. A fost profesorul Mariani, la care m-am operat la ambele accidentări. A fost Ovidiu Kurti, cu care am făcut recuperarea.
Când întâlnești oameni profesioniști și primești ajutorul lor, cumva îți trec ideile astea mai negre.
„Fotbalistul se vede în meciuri, nu în antrenamente”
E clar că ești mai bine fizic. La ce te gândeai când ai început să joci la echipa a doua a FCSB-ului pentru a reintra în ritm? Cred că te-ai și lovit la unul dintre ele.
Nu mai știu dacă m-am lovit sau nu. N-am spus niciodată pas la un meci, fie că e de Liga a III-a sau a IV-a. În Liga a IV-a jucam la Viitorul.
Aveam meci vineri și apoi ceream clubului să merg la echipa a doua pentru duminică. Mi-a plăcut să am meciuri și să arăt asta, pentru că fotbalistul se vede în meciuri și nu în antrenamente.
Antrenamentul te face să dai un randament mai bun. Dacă nu te antrenezi, n-ai nicio șansă să dai mai mult la meci. Totuși, meciul arată un fotbalist adevărat.
„Tot ceea ce se întâmplă este planul lui Dumnezeu”
Cum ești acum față de perioada în care aveai probleme?
Am ajuns la concluzia că tot ceea ce se întâmplă este planul lui Dumnezeu. M-ai întrebat și de chestia că dacă eu voiam și nu mă lăsa organismul. Cred că și aici e planul lui Dumnezeu, pentru că te ferește de anumite greșeli pe care le-ai putea face.
După un meci Farul - FCSB ai ieșit pe targă plângând. Ce te durea mai tare: faptul că ieșeai de pe teren sau calvarul?
Atunci am avut prima mea ruptură musculară gravă. Asta înseamnă să stai o lună, o lună și jumătate și era prima dată când mi se întâmpla. Nu știam acea durere și de asta eram foarte speriat.
În 2024, cu Rapid, ai mai pățit ceva.
Atunci am făcut ligamentul la celălalt genunchi.
Ce îți trece prin cap când simți o durere atât de gravă, pe care ai mai simțit-o?
Refuzi să crezi până nu ai confirmarea unui ortoped. Tot timpul refuzi să crezi până nu ai confirmarea, dar știam ce mă așteaptă. Am ieșit de pe picioarele mele și simțeam că e ceva în neregulă și că lucrurile vor fi ca la prima accidentare.
Știam unde trebuia să mă operez și să recuperez. Trebuia să profit de oamenii pe care îi cunoșteam pentru a deveni mai puternic.
„Accidentările te schimbă, dar te și întăresc”
Cum te-au transformat momentele astea?
Da, te transformă! Chiar am citit un interviu despre un fotbalist care a spus că vrea să se lase pentru a nu-și rupe ligamentul încrucișat din nou. Te schimbă, dar te și întărește. Mental ești foarte puternic, pentru că nu mai are ce să te dărâme după tot ceea ce ți s-a întâmplat, iar asta este o calitate.
„M-a durut mai mult ce au spus oameni pe care i-am ajutat”
Ce simțeai când vedeai în jurul tău, pe site-uri sau la TV, titluri de genul fotbalist irecuperabil, terminat?
Când vorbesc oameni din presă care află lucruri din surse și nu mă cunosc, nu te afectează foarte tare, chiar dacă nu îmi convin. N-am fost genul să vin cu replici sau să fac romane pe Instagram, pe story-uri.
M-a deranjat când au venit lucruri de genul de la oameni pe care i-am ajutat în trecut sau pentru care am făcut lucruri bune. Când vezi oameni care spun aceste prostii, mai ales că nu e fotbalist în ziua de azi să nu aibă probleme cu ligamentul încrucișat, e dezgustător.
Au fost oameni care ți-au vrut răul?
Se cunosc! Nu le dau numele.
„Mi-am restrâns cercul de prieteni”
Au fost momente când te-ai izolat din cauza acestor probleme?
Da! Nu poți să te ascunzi. Când lucrurile merg rău pentru tine, tinzi să te retragi puțin. Am rupt legătura cu foarte multe persoane și mi-am menținut cercul de prieteni foarte restrâns. Doar eu și familia mea contăm și asta e cel mai important.
A renunțat la Jocurile Olimpice pentru Germania
Ai renunțat la Jocurile Olimpice pentru a merge în Germania. Sunt puțini care ar face asta.
Am simțit această oportunitate și n-am făcut-o de capul meu. Am cerut acordul lui Mirel. Dânsul a fost galant și mi-a transmis să fac acest pas dacă simt că e bine pentru cariera mea.
Am puține regrete, pentru că era un eveniment foarte important pentru țara noastră. M-am gândit puțin mai mult la mine și mai puțin la echipa de acolo. Am simțit oportunitatea pentru mine. Am simțit că trebuia să am experiența asta de la Dusseldorf.
„În Germania se detașau de fotbal când ajungeau la familie”
Ce ai găsit acolo comparativ cu România?
O atitudine foarte puternică. Când intră pe teren se transformă, apoi fiecare pleacă la casa lui. Nu sunt așa de influențați ca noi de rezultat în sine. Dacă era victorie sau înfrângere, nu făceau nuntă sau înmormântare. Erau foarte liniștiți, mergeau la familiile lor și se detașau de fotbal.
Când erau pe teren erau sută la sută, dar când plecau erau oameni normali.
Era și ideea ta de a evada de la FCSB cu transferul?
Nu! Am avut interes din MLS și din Ungaria, de la MOL Vidi. Dacă voiam să fug cu disperare, am avut oportunități.
Pur și simplu, ideea de Germania mi s-a părut atractivă, fiind un tip disciplinat și fără excese. Asta m-a atras foarte tare.
Ai mai pleca împrumut la o echipă?
Sincer, fiind într-o situație destul de bună și fiind în lotul olimpic pentru Tokyo, poate că n-aș mai fi plecat.
„Naționala a fost o onoare”
Sunt 10 ani de la debutul la națională. Cum a fost?
Neașteptat! Făcusem înainte un cantonament, care a fost în Turcia, iar meciurile de acolo n-au contat. A fost o onoare! Așa se întâmplă pentru orice puști.
Eu mi-am dorit să joc în Liga I și nu m-am gândit că o să câștig campionatul. Îmi doream să am câteva meciuri. Mi-am îndeplinit ambele visuri din acest punct de vedere.
Ce ți-a zis Christoph Daum?
Nu mai știu. Nu era genul care să relaționeze cu jucătorii sau poate că nu făcea asta cu mine. Eram un copil și, în mare parte, a încercat să mă încurajeze, să-mi ia presiunea pentru acel debut, chiar dacă am jucat trei-patru minute.
„La tineret renășteam”
Ce înseamnă pentru tine Mirel Rădoi?
Am relaționat foarte bine și m-a susținut foarte mult. Era la echipa de tineret și, de fiecare dată când aveam parte de perioade mai puțin bune la FCSB, mergeam la tineret și renășteam. A fost tot timpul pentru mine.
„A fost wow să văd 16-17 mii de români în Italia”
Îmi aduc aminte emulația din Italia. Era o simbioză între toți cei implicați. Ce a însemnat pentru tine și pentru grup?
Pentru mine a fost wow să văd atâția români pe stadion, într-o țară străină! Am mers pe un stadion de 20.000 de persoane și erau 16-17 mii de români la un turneu de copii, pentru că asta eram. E ceva extraordinar! E o amintire pe care nu o poți uita.
„Farul mi-a întins o mână de ajutor”
Farul, FCSB, Germania și apoi Farul. Cum a fost întoarcerea acasă?
A fost alegerea corectă. Eram în punctul de a continua la FCSB sau să merg la Farul. Cluburile erau înțelese și mai era doar alegerea mea. Fusesem în Germania și situația a devenit destul de complicată. Farul mi-a întins o mână de ajutor. Am jucat multe meciuri și aveam un randament bun.
Trebuia să mă întorc la FCSB după un an de pauză și nu știam ce o să găsesc și ce o să se întâmple. S-a dovedit, în primul an, că a fost decizia corectă, pentru că am ieșit campioni și am jucat în preliminarii. N-am intrat în nicio grupă, dar a fost decizia corectă. Apoi au intervenit din nou problemele de sănătate.
„Nu-l condamn pe Gigi Becali”
Patronul de la FCSB a perceput plecarea ta la Farul ca pe o economie. E deranjant ca un jucător care și-a rupt piciorul pentru echipă să fie văzut așa?
Dânsul este afacerist și oamenii care sunt așa gândesc așa. Nu-l condamn din acest punct de vedere. N-aveam un salariu atât de mare încât dânsul să facă economie, dar putea fi adus în locul meu un alt jucător.
„Al doilea titlu a avut o altă încărcătură”
Mai valoros al doilea titlu pentru tine?
Da! A fost mai valoros. Atunci am simțit echipa orașului. Cu Viitorul au fost puțini oameni. Nu eram echipa Constanței. Viitorul era o echipă mică. Era echipa mare a unei academii foarte bune.
În schimb, când am câștigat cu Farul, a fost o emulație foarte mare. Nu m-am așteptat ca orașul să aprecieze această performanță. Am fost în Piața Ovidiu și am văzut 20-30 de mii de constănțeni în același loc. Nu m-am gândit că se poate așa ceva. A fost wow!
S-a dovedit că am avut stadionul plin și acasă, dar și în deplasări. Emulația a fost mare și a fost primul titlu din istoria clubului. O să rămână titlul în istoria clubului pentru totdeauna.
„Nu mă așteptam ca Hagi să mă critice public”
Relația cu Gheorghe Hagi s-a deteriorat la un moment dat. A ieșit într-o conferință de presă și te-a criticat, spunând că se aștepta să fii numărul unu. Te-a surprins?
Nu mă așteptam să iasă public. În interior ești criticat pentru meciurile mai puțin bune, pentru că asta este metodologia dânsului: să critice când nu joci bine și să te aprecieze atunci când o faci.
Atunci m-a surprins, pentru că a fost public, dar nu am avut nicio remușcare. Am cerut apoi clubului să plec. Lumea trebuie să înțeleagă că nu am stat la Farul peste voia cuiva. Când dânsul a spus că vrea să scape de mine, am cerut, a doua zi, hârtia directorului sportiv ca să plec.
Au intervenit apoi multe alte lucruri despre care nu vreau să vorbesc.
Ai jucat bine și apoi a intervenit o altă accidentare.
Da! Una gravă!
Ce te-a făcut să rămâi?
Clubul m-a sunat și mi-a transmis că se bazează pe mine în vara aceea. Asta după ce am jucat câteva meciuri și am dat un randament foarte bun.
Cum vezi acum experiențele Farul și FCSB, dacă ar fi să le descrii pe scurt?
Să copiez așa, niște lecții de viață, și bune, dar și rele.
„Am ales Steaua, deși aveam oferte din Liga I”
Ai ajuns anul trecut la Steaua. Ce te-a făcut să alegi Liga 2?
Interesul a fost foarte mare, iar Dani (n.r. - Oprița) m-a sunat foarte mult să vin. M-am simțit dorit. Veneam după o perioadă de accidentare și e greu, când te sună Steaua, să spui nu, chiar dacă este o echipă de Liga a II-a. Asta e situația de acolo și sunt blocați acolo. Nu vreau să intru în detalii despre situația lor.
Pot să spun că acolo găsești condiții foarte bune și oameni care vor să te ajute, iar pentru situația mea de atunci a fost cea mai bună alegere.
Aș vrea să mai spun că am ales Steaua și am avut variante din prima ligă, iar oamenii trebuie să înțeleagă că, dacă îmi dau cuvântul, nu mă întorc înapoi, chiar dacă apare o oportunitate mai bună.
„Caut un proiect în care să mă bucur din nou de fotbal”
Cum îți vezi următorii pași?
În momentul de față caut un proiect bun și din acest motiv tot aștept și ezit să semnez.
Îmi doresc să mă bucur de fotbal. De asta am bătut mingea în curtea școlii de la Istria: ca să mă bucur de fotbal. Asta este ideea, să mă bucur de fotbal și să fiu sănătos.
„Sunt sănătos și nu renunț”
Un mesaj pentru cei care cred că Dragoș Nedelcu e terminat și nu mai poate.
Oamenii trebuie să înțeleagă că sunt sănătos și că nu renunț.
Până când vrei să o duci?
Până când mă duc picioarele vreau să dau randament și să joc.
Te vezi în fotbal și după retragere?
Nu m-am gândit, dar de ce nu.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
