Cristian Geambașu Markovic, alter ego-ul lui Zicu?

• Despre transferul unui fotbalist care s-a născut talent și nu e sigur că nu vrea să dispară speranță

Fără introducere, că lumea are treabă. Pe cine ajută transferul lui Jovan Markovic la Farul? Pe Farul sau pe Markovic? Pe tânărul și ambițiosul antrenor Ianis Zicu?

Răspunsurile converg în aceeași direcție. Pe Markovic însuși ar trebui să-l ajute transferul la echipa lui Hagi. Despre cum se distribuie restul prezumptivelor beneficii vom vedea.

„Dacă talent”

Voluntar sau doar sub influența subconștientului, Zicu continuă o tradiție a mentorului și angajatorului său. Farul/Viitorul, atelier de lansare și reșapare de jucători. Mai frumos spus, de relansare a acestora.

Veteranul Alibec este un exemplu de succes. Nu absolut, dar succes. Gabi Iancu, „dacă talent” vorba lui Gică, o încercare parțial ratată.

Lista e lungă, conține mai ales nume de fotbaliști plecați din Academie și întorși la vatră, dar acum ne ocupăm de Jovan Markovic. Și el din categoria „dacă talent”.

Precoce și greu

Problema recurentă este dacă Markovic își dorește cu adevărat să devină jucătorul important care se anunța la debutul în echipa Craiovei. Anul era 2017, Jovan de-abia împlinise 16 ani și era folosit în premieră într-un meci pierdut de olteni pe teren propriu, 1-4 în fața CFR-ului.

A surprins de la bun început tehnica adolescentului care manifesta o detașare în joc vecină bună cu tupeul. Unii, mai prudenți, o interpretau ca fiind mugurii indolenței.

Mai impresiona de asemenea la Markovic robustețea fizică, transformată însă în scurt timp în kilograme multe peste greutatea optimă a unui sportiv de performanță.

Navetistul

În cei 8 ani care au trecut de la debut, Markovic a adunat 161 de prezențe în meciurile de campionat și 15 în cele din Cupa României. A marcat un total de 33 de goluri și a furnizat 9 pase decisive.

Dacă facem media aritmetică rezultă numere modeste. 22 de meciuri și aproximativ 4 goluri pe sezon. În multe din aceste meciuri în care a apărut a bifat doar câteva minute, cum ar fi exemplul recent al celor 7 plus 3 din dubla cu Sarajevo ori alte 3 minute din partida cu UTA la Arad.

Cocoloșit de finanțatorul Mihai Rotaru, care contrazicea evidența celor 90+ kilograme ale protejatului său, pus mai an pe lista indezirabililor de Mirel Rădoi (fapt care i-a adus acestuia și demiterea la vremea respectivă), împrumutat, revenit la echipă, iar împrumutat și întors, Markovic a fost nu atât un jucător-problemă, cât o problemă fără rezolvare. Rădoi a spus clar că jucătorul nu mai intră în planurile sale. Rotaru a luat act și nu a mai demis antrenorul.

Experimentul lui Zicu

Într-o lume ideală, Zicu va reuși să-l pună pe picioare pe Markovic, iar acesta îl va ajuta să facă din Farul echipa care cu un buget mai mic de 10 ori bate mai marii campionatului.

În lumea reală, cred că Zicu, și el un fost jucător alintat și mare talent, mereu într-o luptă inegală cu kilogramele, se vede pe sine când se uită la Markovic.

Zicu, la vremea lui un fotbalist mult mai important decât a fost Markovic până acum, încearcă să-l schimbe pe Markovic, demonstrându-și astfel că poate reuși cu un alter ego ce n-a reușit decât parțial cu el însuși.

Maturizarea profesională a lui Ianis Zicu poate trece și prin experimentul Markovic. La 24 de ani, pentru Markovic însuși nu ar trebui să fie prea târziu.

Asta în măsura în care tinerețea nu este percepută doar ca o plajă unde lenevești și te lași purtat pe valul exceselor culinare.