- Un tânăr jucător de la Dinamo a șocat spunând că echipa lui produce cel mai bun fotbal din play-off. Iar lumea s-a arătat uluită
Dinamo a plătit 50.000 de euro pentru a-l transfera pe Ianis Tarbă de la Celta Fortuna, echipa de tineret a Celtei Vigo.
Jucătorul de 19 ani este unul dintre tinerii născuți în străinătate din părinți români plecați din țară la muncă. Pentru un trai mai bun. La muncă în România lucrezi mai puțin, dar câștigi mai prost decât afară, indiferent dacă acest „afară” înseamnă Italia, Spania, Germania, Anglia sau Franța.
Ianis Tarbă este născut în Spania, la Mollerussa, provincia Lleida a Cataloniei, și a evoluat, previzibil, la juniorii Barcelonei. Are selecții la naționalele U16, U17, U18 și U19 ale României, iar de la începutul lui 2026 s-a transferat la Dinamo.
E bună și România din când în când
Născut, crescut și inițiat în meserie într-o țară cu fotbal dezvoltat, Tarbă alege însă să se întoarcă în patria părinților, înțelegând probabil că șansele de a se dezvolta și de a juca sunt mai mari în România. Nu e un caz singular.
Ceea ce înseamnă că din când în când e și România bună la ceva. Nu, domnu’ Coubiș? Apropo, de ce „Coubiș” și nu Cubiș? Să sune mai occidental?
Să revenim, totuși. Jucător de bandă, și dreapta, și stânga, Tarbă a evoluat până acum 64 de minute în 4 partide pentru Dinamo . Puțin, dar în unele dintre acestea (cu Rapid de exemplu) a arătat lucruri frumoase. Nu și cu Craiova.
Cu gura căscată
Dacă s-a impus însă cu ceva, noul Ianis din fotbalul nostru a făcut-o la declarațiile de după meciul lui Dinamo cu Craiova. Atunci când, optimist din cale afară, a spus că Dinamo practică cel mai bun fotbal dintre echipele din play-off și rămâne negreșit în lupta pentru titlu.
„Bizar” a fost epitetul cel mai elegant pentru afirmația care a lăsat lumea cu gura căscată. Alb-roșiii tocmai pierduseră a 5 partidă consecutiv și își consolidau ultima poziție în clasamentul play-off-ului.
Gen Z
Poate nu ar trebui să-l judecăm foarte aspru pe fotbalistul de 19 ani. Tinerii din Generația Z, căreia îi aparține și el, au o perspectivă mai senină și mai detașată asupra vieții decât generațiile anterioare. Y-ii și X-șii.
Statistic, Gen Z-ii preferă să trăiască sub oblăduirea părinților până la vârste care depășesc mult adolescența și nu se consumă din nimic, cum spunem noi, cei mai vârstnici. Ce-i aia încă o înfrângere pe răboj?
Asta o dată, perspectiva tipică generației căreia îi aparține. La asta se adaugă perspectiva din interiorul colectivului, căreia Tarbă i se raliază involuntar.
O criză mică
După un sezon regulat bun, chiar peste așteptări dată fiind subțirimea lotului, cei de la Dinamo au început să leviteze. Au pierdut contactul cu solul, cu realitatea.
Mașina de pase s-a transformat într-o râșniță care nu mai impresionează adversarii. Ideile lui Kopic ilustrate de Gnahore, trimisul lui pe gazon, înseamnă plimbarea mingii de-a latul terenului în ritm de vals.
Dopați cu optimism, Musi și Cîrjan vorbesc cam în aceiași termeni cu Tarbă. Pentru ei nu este decât o criză de rezultate. Una mică, pe care o vor depăși. Cum, când, cu ce mijloace, nu spun. Și mi se pare că aproape toată lumea pe la Dinamo plutește confuză pe un norișor. Dar norișorul s-a spart.
Bizar, bazar
Din fericire pentru dinamoviștii mai tineri sau mai vârstnici, mai cu chef de joacă sau cu dor de ducă, Boateng, elevii lui Kopic mai jos de locul 6 nu au unde să cadă.
Fiindcă acum Dinamo arată ca o echipă de play-out cu probleme de supraviețuire. Declarațiile bizare ale lui Ianis Tarbă sunt într-o bună măsură ecourile mediului din care vine și se produce în fața microfonului. Fără ca asta să însemne că nu ar fi un băiat cu personalitate.
Îi invidiez tare de tot pe copiii Generației Z. Cad stâlpii civilizației și ei rămân senini, fără riduri de expresie. Bizar este că noi nu încercăm să fim ca ei.