- Franco Baresi, unul dintre cei mai importanți fotbaliști din istoria Italiei și simbol al clubului AC Milan, a murit astăzi, la vârsta de 66 de ani, iar jurnalista italiană Lia Capizzi a rememorat ultima apariție publică a fostului căpitan al rossonerilor.
Fostul președinte onorific al lui AC Milan se afla într-o stare delicată de sănătate de mai multă vreme.
Ultima dată când Franco Baresi a fost văzut în public a fost pe 6 februarie 2026, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă Milano-Cortina.
Ultima imagine cu Franco Baresi, pe San Siro, alături de Giuseppe „Beppe” Bergomi, rivalul devenit sprijin
Evenimentul s-a desfășurat pe stadionul Giuseppe Meazza (San Siro), loc pe care Baresi îl considera acasă, „locul unde se simțea iubit și în siguranță”, spune Capizzi.
Când i s-a propus să fie unul dintre purtătorii torței la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice Milano-Cortina, a răspuns: „Sunteți siguri? Nu mai sunt chiar în cea mai bună formă”.
La ceremonia de pe Meazza, Franco Baresi a fost întâmpinat de fostul căpitan al lui Inter, Giuseppe „Beppe” Bergomi. Cei doi au purtat împreună torța olimpică, înainte de a o înmâna Annei Danesi, căpitana naționalei feminine de volei a Italiei.
După ceremonie, Baresi a descris experiența ca fiind una fără precedent în viața sa: „Torța conține istoria sportului și, într-o anumită măsură, și istoria civilizației umane. Nu am mai trăit niciodată ceva asemănător. A fost incredibil, îmi tremurau picioarele și, poate, chiar și mâna”.
Lia Capizzi a remarcat și un gest surprins în timpul ceremoniei. După ce au predat torța Annei Danesi, Baresi a făcut un pas înapoi, căutând sprijinul lui Bergomi.
Iată mesajul integral:
„Ultima lui întoarcere acasă, pe stadionul San Siro, locul unde se simțea iubit și în siguranță.
Când i s-a propus să fie unul dintre purtătorii torței la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice Milano-Cortina, a răspuns: „Sunteți siguri? Uitați că nu mai sunt chiar în cea mai bună formă”.
Pe 6 februarie 2026, Franco Baresi ajunge pe stadionul Meazza, unde Beppe Bergomi îl așteaptă deja. Acea plimbare cu torța în mână este un motiv de mândrie: „Ea poartă în sine istoria sportului și, într-o anumită măsură, și istoria civilizației umane. N-am mai trăit niciodată ceva asemănător. A fost incredibil, îmi tremurau picioarele și, poate, chiar și mâna”.
Când amândoi îi înmânează torța Annei Danesi, căpitana naționalei feminine de volei a Italiei, Franco face un pas înapoi și caută mâna lui Beppe, pentru a fi ajutat și sprijinit.
În ochii noștri nu mai există culori, derby-uri sau galerii diferite, nu mai există Liga Campionilor și nici Pasadena 1994.
Există doar Căpitanul și Unchiul.
Există familia italiană a fotbalului și, de fapt, și a vieții. Împreună.
Ultimul său mesaj public, puternic.
La revedere, Franco, legendă și lider pe teren, om blând și atent în afara lui.
6 pentru totdeauna”.