Cristian Geambașu Înfricoșătorii

• S-au rostit multe vorbe frumoase și meșteșugite după această victorie a Franței în fața Suediei. Ba unii dintre noi se vor fi simțit și răzbunați peste ani pentru drama din ‘94.
• Cel mai frumos epitet despre atacul Franței a venit însă de unde te așteptai cel mai puțin. De la Ibrahimovic. Ibracadabra aduce un elogiu celor 3 magicieni, Mbappe, Dembele și Olise.

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Când își mai trimite egoul la plimbare, ceea ce se întâmplă foarte rar, Zlatan spune lucruri interesante.

Ibra, probabil supranumele lui favorit pentru că este sufixul vrăjitoriei, dovedește că are puterea să și laude, nu doar să se laude.

Impresionat de evoluția francezilor, mai ales acum după 3-0 cu Suedia fostul mare fotbalist a rostit un cuvânt rar folosit de cohortele căutătorilor de epitete. „Înfricoșător!” a exclamat Zlatan de la înălțimea sa de zeu autoproclamat referindu-se la atacul Franței.

„Dintre cei mai buni cinci jucători din lume, trei sunt în acest atac. Dembele, Olise şi Mbappe. Pentru ceilalți doi, i-ai putea adăuga pe Haaland şi Yamal. Messi este într-o altă ligă. Dar trei sunt în acest atac! Şi nu e uşor să creezi o astfel de combinație.

De exemplu, când PSG îi avea pe Mbappe, Messi şi Neymar, nu era 100% eficient. Dar aceşti tipi nu au ego-ul să-şi facă griji despre cine e numărul unu. Şi fac şi munca fără minge, ceea ce e şi mai important. Pentru că ştim ce pot face cu mingea. Pot decide singuri jocul, toți. E înfricoşător” - a declarat Zlatan Ibrahimovic pentru Fox Sports.

Revoluție prin întoarcere în timp

I-am reprodus integral declarația lui Zlatan nu ca să câștig spațiu în articol. Mi se pare analiza cea mai curată despre ce joacă atacanții Franței, cei 3 cărora cu Suedia li s-a alăturat și un anume Bradley Barcola. Autor al golului 2 al naționalei antrenate de Didier Deschamps, în majoritatea timpului om esențial în grupul de la PSG-ul lui Luis Enrique.

Calitatea celor 4, Mbappe, Olise, Dembele și Barcola, cu Desire Doue încă așteptând să decoleze, reprezintă un fenomen al fotbalului.

Faptul că Deschamps, acuzat nu o dată pentru stilul ermetic imprimat unei naționale de 6 stele, a reușit ceva atât de revoluționar nu trebuie pierdut pe traseu.

Să joci cu 4 atacanți în vremurile de astăzi ale fotbalului pare o nebunie. Sau o întoarcere în timp. Franța joacă astăzi un 4-2-4 similar cu al Braziliei 1970. Uluitor!

Cei 4 ai naționalei cariocas se numeau pe atunci Pele, Tostao, Jairzinho și Rivelinho. Jucători excepționali care aduceau al 3-lea titlul pentru Brazilia la Mondialul din Mexic. O comparație cu cei de astăzi, oamenii pregătiți de Carlo Ancelotti este jenantă.

O necesitate, nu o nebunie. Un cadou

Dar ne îndepărtăm de la subiect. Să joci astăzi cu 4 atacanți, ca Franța, bazându-te doar pe doi mijlocași de meserie (Tchouameni și Rabiot) nu este un gest de curaj al antrenorului, ci o necesitate.

Prudentul, dar atât de inteligentul Didier, mare mijlocaș măturător-recuperator la viața lui, a priceput că a-i folosi concomitent pe Mbappe, Olise, Dembele, Barcola/Doue este o necesitate. Altminteri, ar fi fost o irosire.

Vom vedea cum se va sfârși acest Mondial cu zorzoane americane, dar cred că felul în care Deschamps a schimbat stilul de joc, eliberând fantezia, este cadoul lui de despărțire pentru Franța. Pentru tot fotbalul.

(E)Mbappe

Mbappe este carte în carte. Felul în care supune mingea, fără a o hărțui, momentul cât o clipire în care driblează cu o naturalețe aproape supărătoare, atingerea din momentul șutului care este o comandă fermă pentru gol, totul vorbește despre un fotbalist unic.

A rătăcit mai mult de o jumătate de sezon, ba accidentat, ba în companii problematice, dar acum s-a întors. Mondialul îl activează și îl învie.

La titlul din 2018 era încă un adolescent, acum este un om matur cu opinii ferme și documentate despre lume și societate.

Dacă l-ați privit în momentul în care celebrează golul, ați observat că nu face nimic artificial sau emfatic. Nu leagănă copii nenăscuți, nu își țuguiază buzele pentru nu știu ce muză.

Decolează într-o detentă a bucuriei și aterizează ca un învingător. Știe că este un Cezar al fotbalului. Nu joacă teatru, joacă fotbal. Este energie dintr-un grăunte atomic și talent picurat de alte forțe decât cele terestre. E o fericire să îl urmărești, iar atunci când Didier Deschamps se înclină în fața lui o face firesc, ca și cum preia o datorie a tuturor față de el.