Dan Udrea Frica peste România

• Nicușor Dan a spus joi seară că n-a venit la funeraliile lui Mircea Lucescu pentru a nu le politiza. Nu ar fi reușit.

„La petrecerile de zi de naștere participi dacă ești invitat, la înmormântări vii singur, dacă simți că trebuie să participi”. E adevărat ce a spus Rinat Ahmetov, când a fost întrebat cum a venit la înmormântarea lui Mircea Lucescu. A venit din proprie voință, neinvitat, pentru că funeraliile nu sunt obligatorii. Nu era, evident, obligatoriu nici pentru Nicușor Dan.

Ce l-a impresionat pe președinte

Multă lume a remarcat absența președintelui României. În cele două zile în care sicriul fostului selecționer Mircea Lucescu a fost depus la Arena Națională au venit peste 15.000 de români și străini pentru a-i aduce un omagiu și de a-și lua la revedere de la Lucescu.

Marea majoritate a fost formată din oameni simpli, cei care l-au admirat și apreciat pe cel care a fost un fotbalist foarte bun, apoi un antrenor excepțional. Dar au fost și multe personalități publice, din zona sportului și nu numai.

Joi seară, în emisiunea de la Europa FM a lui Sebastian Zachmann, Nicușor Dan a fost întrebat de ce nu a participat.

Și a spus, mai întâi: „Am fost impresionat de armonia pe care acest eveniment nefericit a stârnit-o în lumea fotbalului. Faptul că toți au fost extraordinar de decenți, au mers cu familia, e un lucru bun pentru România. Când se întâmplă și lucruri bune, trebuie să le salutăm”.

Frumos, dar încă n-a răspuns la întrebare.

După care, Nicușor Dan a adăugat: „Cred că a fost un moment emoționant, toate acele zile în care sicriul a fost la Arena Națională, iar eu n-am vrut să duc evenimentul într-o zonă politică, prin eventuala prezență a mea”.

Mediatorul

Să reținem explicația și să mergem mai departe. Tot în aceste zile, Nicușor Dan își apără calitatea de mediator între partide. El spune explicit că nu vrea să țină partea niciunuia, în criza guvernamentală care a început. Și nu pentru că așa vrea el, ci pentru că, respectând echilibrul atitudinii, șeful statului e credincios Constituției.

Președintele Nicușor Dan rămâne, astfel, ultima linie de apărare a nonpolarizării, într-o societate divizată. Dar, atunci, din această postură de om care mediază între societate și stat, cum ar fi putut el politiza un priveghi național?

Nu putea. Dovadă că nimeni care i-a văzut la funeralii pe Bolojan, Băsescu, Predoiu sau Mircea Geoană nu s-a gândit să dividă coroanele de flori pe partide politice. Chiar nimeni, ceea ce e într-adevăr o performanță într-o Românie unde totul se interpretează.

O țară de aparențe

Se spune despre președintele unei țări că are cea mai mare putere a exemplului în fața cetățenilor. Te uiți și ar trebui să te raportezi la ce spune, ce face, cum face, când face.

La funeraliile lui Mircea Lucescu, actualul președinte n-a făcut nimic, de teamă ca nu cumva să politizeze ultimul drum al unui om cum, poate, România nu va mai avea niciodată în fotbal.

E o formă de teamă, pe care nici Nicușor Dan și nici Mircea Lucescu nu au cultivat-o în cariera lor. Amândoi, în domeniul lor, au dat senzația unor oameni liberi.

Sigur, Dan a ajuns astăzi limitat de restricțiile firești ale funcției. Dar prevăd acestea ca „primul dintre egali”, președintele României, să se teamă atât de tare de impresii și de ce cred ceilalți?

Nicușor Dan se poate gândi ce înseamnă să ne ofere prestația unui șef de stat care se aliniază cu cel mai mic dintre numitorii comuni ai mulțimii.

Poate că a fost doar o explicație obligată de întrebare. Poate că Nicușor Dan e genul de om care nu vrea să meargă la înmormântări. Nu e nimeni obligat să o facă.

Orice explicație de PR e varianta mult mai bună față de cea rostită de președinte. Pentru că dacă ce a spus Nicușor Dan e adevărat, atunci înseamnă că am ajuns să ne temem și de umbra noastră, lungă cât o țară înghițită de aparențe.