- Două fete fotbaliste din Iran au ales libertatea. Alte 4 s-au speriat și s-au întors în locul acela în care ai voie să nu ai voie nimic.
- Colegii lor din naționala masculină în schimb se simt excelent în cantonamentul european, unde se antrenează pentru Mondial și pentru a transmite un mesaj despre forța purificatoare a Revoluției Islamice
Probabil că domnișoara cu unul dintre prenume inspirate din benzile desenate, Greta Tintin Thunberg, ar trebui să călătorească în Iran pentru a înțelege că femeile de acolo nu se leagă singure de gardul vreunei rafinării. Sau al unei centrale de îmbogățire a uraniului.
Femeile din Iran sunt legate, bătute și uneori ucise de niște bărboși pentru lucruri comune, altele decât idealul nobil de salvare a planetei al Gretei suedeza. Valori obișnuite cum ar fi respectarea demnității umane, libertatea de expresie și, mai ales, egalitatea de gen. Lucruri subînțelese în alte părți ale lumii, nu și în Iran.
O parte dintre iranience nu pot accepta că vreun profet ar fi decis că ele sunt ființe inferioare, destinate a deservi bărbatul.
Cele care respiră liber
Până la revoluția atitudinii față de mediu, femeile și fetele din Republica Islamică au de luptat cu Gardienii Revoluției.
Și ar da orice să nu mai fie servitoarele gardienilor bărboși, și ar fi fericite să se îmbrace cum se îmbracă femeile din lumea cealaltă, fără voal pe cap și pe față, învelite din cap până-n picioare în rochiile acelea cernite.
Sigur că e cool să te lupți pentru aer curat, ca Greta, dar e vital să poți respira liber. Fatemeh Pasandideh și Atefeh Ramezanisadeh, două jucătoare de fotbal din naționala Iranului, au ales să respire liber. Iar ca să obțină asta au cerut azil politic în Australia.
Inițial au fost 6 cele care se răzvrătiseră, dar frica de represalii împotriva familiilor le-a împins pe celelalte 4 să dea înapoi și să se întoarcă în „patrie”. Patria le-a primit ca pe niște pocăite întru Allah, ele au abjurat și lumea naivă, cea care nu a trăit în regim totalitar, crede că totul s-a sfârșit aici. Greșit!
O parte dintre noi, românii, cei care au experimentat comunismul și ceaușismul, au idee ce se întâmpla dacă te opuneai regimului. Și la noi nu era totuși ca-n Iran. Deși se făceau pași importanți.
Fatemeh și Atefeh
Evadate din infernul fanatismului islamic, Fatemeh și Atefeh au oferit primele declarații publice de mulțumire după ce Australia le-a acordat vize umanitare.
„Trădătoarele în vreme de război”, cum le-a denumit regimul de la Teheran, refuzaseră să intoneze imnul la un meci din Cupa Asiei, desfășurată în Australia în martie.
Veți fi de acord că un asemenea gest de curaj depășește un pic aruncatul cu ouă bio în carena unui petrolier de pe puntea spălată cu detergent din urină de bivol al unei nave cu propulsie eoliană.
Fatemeh și Atefeh, personaje cu nume desprinse parcă dintr-un roman epopeic al lui Salman Rushdie, au precizat că prioritatea lor acum sunt siguranța și reconstruirea noilor lor vieți.
Rețineți, siguranța! La fel ca Salman, Fatemeh și Atefeh știu că brațul înarmat al Aytolahului te poate ajunge și după decenii întregi, când te amăgești că ai ieșit de pe radarul urii.
Suntem aici să vă înfruntăm!
În timpul acesta, naționala masculină de fotbal a Iranului, calificată la Cupa Mondială, continuă pregătirile pentru marea competiție pe undeva prin Europa. Acasă e război, dar ei joacă fotbal. Interesant.
Gianni Infantino, președintele FIFA și prietenul lui Donald Trump, dă asigurări că Iranul va fi la Mondial în pofida situație create de conflictul din Orientul Mijlociu.
Dar nu asta e problema. În condițiile în care Iranul participă la marele summit al fotbalului și ține cu tot dinadinsul să joace în Statele Unite, nu în Mexic, nu în Canada, se face ambasadorul conducerii de la Teheran. Transmite un mesaj. Voi ne bombardați, dar noi suntem aici și vă înfruntăm!
Treaba lor, cratița lor!
Spre deosebire de fete, băieții nu numai că nu protestează, dar sunt solii unui regim opresiv. Ia să-i vezi ce mândri se vor proțăpi la imn și cum vor cânta.
Strict fotbalistic, ei au avantajul că nu joacă fotbal cu broboada pe cap. Și în general au drepturi pentru că sunt bărbați, ca Profetul. Așa că să nu ne așteptăm la niscaiva gesturi de disidență de la alde Mehdi Taremi sau Sardar Azmoun.
Cât despre Fatemeh și Atefeh, treaba lor, burca lor, cratița lor! Păi, nu? Solia ambasadorilor cu crampoane iranieni va fi aceea de a arăta lumii forța purificatoare a credinței apărate de revoluție.
Apropo, până la urmă supușii lui Mojtaba Khamenei de ce nu intră sub același embargo cu rușii? Nu că leșinăm de grija băieților lui Putin, dar cu ce e mai de acceptat un regim care își omoară femeile și opozanții decât unul care la fel își elimină adversarii iradiindu-i și otrăvindu-i, invadând o țară vecină sub pretextul că o denazifică!?