- Hannah Hampton (24 de ani) a fost una dintre eroinele Angliei la EURO 2025, ajutându-și echipa să-și adjudece trofeul.
- Hampton face performanță în fotbalul profesionist, în ciuda problemelor de vedere cu care s-a născut.
Hannah și-a dorit de mică să joace fotbal și n-a lăsat pe nimeni să o convingă că e imposibil. Nici măcar pe medici.
Hannah Hampton, diagnosticată cu strabism, refuză o nouă operație: „Există întotdeauna riscul ca vederea să nu se îmbunătățească”
S-a născut cu strabism, afecțiune oculară care afectează alinierea ochilor.
- Când ochii nu sunt aliniați, creierul primește două imagini diferite. Netratat, strabismul poate duce la reducerea permanentă a vederii.
A fost operată de trei ori până la vârsta de 3 ani, dar, în ciuda eforturilor medicilor, afecțiunea a persistat, provocându-i dificultăți în viața de zi de zi: „Dacă nu țin paharul cu o mână și sticla cu cealaltă, nu sunt în stare să-l umplu. Vărs totul”, a povestit ea într-un interviu acordat pentru BBC în 2021.
Când doctorii i-au spus că nu va putea juca fotbal la nivel profesionist, nu i-a luat în seamă, iar părinții nu au descurajat-o: „Dacă asta o face fericită, nu o vom opri”.
La vârsta de 12 ani, în timpul unui control medical, a fost diagnosticată cu o problemă de percepție a profunzimii, ceea ce înseamnă că îi era greu să estimeze distanța la care se află obiectele. Această problemă este frecventă la pacienții cu strabism.
Hannah are miopie la un ochi și hipermetropie la celălalt și poartă lentile de contact pentru a-și îmbunătăți vederea.
- Hipermetropia este o afecțiune oftalmologica frecventă, cauzata de un viciu de refracție care afectează vederea obiectelor la apropiere.
Ea a dezvăluit că, deși ar putea opta pentru o nouă intervenție pentru a încerca o eventuală corectare a problemelor la ochi, ea ezită: „Există întotdeauna riscul ca vederea să nu se îmbunătățească. Ar putea să se înrăutățească. Este ceva ce trebuie să cântărești bine”, a mărturisit în emisiunea Good Morning Britain.
Hannah Hampton, eroina Angliei la penalty-uri: „Mi s-a spus că nu pot juca fotbal. Iată-mă acum!”
Hampton a învățat să citească semnalele subtile ale executanților loviturilor de pedeapsă, ceea ce a ajutat-o la EURO 2025, când a fost de multe ori decisivă, în ciuda afecțiunii de care suferă.
„Nu pot să apreciez distanțele”, mărturisește Hampton. În ciuda problemelor, ea a impresionat la EURO 2025. A apărat două lovituri de la 11 metri în sferturi, cu Suedia. A făcut-o după ce suferise o leziune la nas.
A avut adesea, în copilărie, nasul însângerat și degetele rupte din cauza faptului că oprea mingea prea aproape de față sau pentru că avea mâinile în poziție greșită. Dar a făcut eforturi mari pentru a depăși obstacolele.
În finala cu Spania, a fost jucătoarea meciului, după ce a parat două penalty-uri, unul dintre ele în fața Balonului de Aur, Aitana Bonmati. Anglia a ridicat trofeul, al doilea consecutiv.
Întotdeauna am trecut prin viață încercând să demonstrez că oamenii se înșală. Mi s-a spus că nu pot juca fotbal. Iată-mă aici acum Hannah Hampton, goalkeeper Anglia
Hannah Hampton a debutat ca atacant
Hannah Hampton, portărița Angliei, s-a mutat în Spania când avea 5 ani. A locuit într-un sat din apropiere de Castellon.
A început fotbalul la Villarreal și jucat la toate categoriile de junioare. A început ca atacant, ceea ce a ajutat-o să-și îmbunătățească jocul cu ambele picioare.
Când avea 11 ani, s-a întors în Anglia și a intrat în academia lui Stoke City, iar acolo a fost reprofilată pe postul de goalkeeper. A mai trecut pe la Birmingham City, iar debutul profesionist a venit în 2017. În 2021 a ajuns la Aston Villa, iar doi ani mai târziu a semnat cu Chelsea, cu care a făcut tripla națională.
Sezonul trecut, cu Chelsea, a fost portarul cu cele mai multe pase înregistrate (886) și cele mai multe pase completate (753). A avut un procentaj de succes de 44,3% la pasele lungi, conform elpais.com.
Pierdere uriașă pentru Hampton, înainte de startul EURO 2025
După finală, Hannah a dezvăluit, într-un mesaj emoționant postat pe contul de Instagram, că bunicul ei a murit înainte de startul turneului.
„Dragă bunicule,
Cu două zile înainte de cel mai important turneu din viața mea, ai plecat.
Încă nu pare real. Tot timpul mă gândeam că, atunci când o voi suna pe bunica, îți voi auzi din nou vocea – una dintre glumele tale sau unul dintre acele mici comentarii pe care le făceai și care, într-un fel, spuneau totul fără să spună prea multe.
Ai fost unul dintre cei mai mari susținători ai mei. Ai crezut în mine înainte ca eu să știu cum va arăta această călătorie. Ai fost mereu acolo – urmărind, încurajând, învățând. M-ai învățat atât de multe, nu doar despre fotbal, ci și despre viață. Despre a rămâne cu picioarele pe pământ, a munci din greu, a fi rezistent și a face lucrurile cum trebuie.
Îmi lipsesc discuțiile noastre. Îmi lipsește când spuneai «Doar noi, sportivii, înțelegem» – mereu cu un zâmbet șmecher, de parcă ai fi fost părtaș la ceva special. Și chiar erai. Înțelegeai. Înțelegeai ce însemna asta pentru mine. Înțelegeai ce era nevoie.
Mi se rupe inima că nu ai apucat să mă vezi reprezentând țara noastră la primul meu turneu important… ceva ce ai visat pentru mine, ceva despre care am vorbit de atâtea ori. Voiam să-ți văd fața sau să-ți aud vocea după meci, când sunam acasă. Voiam să împărtășesc asta cu tine.
Dar știu, în adâncul sufletului, că erai totuși acolo. Te-am simțit alături de mine. În tunel. Pe teren. În momentele dificile. Te-am auzit în mintea mea când aveam nevoie de putere.
Sper că te-am făcut mândru, bunicule.
Te-am purtat în sufletul meu în fiecare minut.
↓
Și o voi face mereu. Am reușit. NOI AM REUȘIT”.