Publicat:
29.06.2024, ora 13:30
Actualizat: 29.06.2024, ora 15:01
- Atleta Jennifer Dossey are 20 de ani, se antrenează la Stuttgart și Rapid, reprezentând România la triplusalt și săritura în lungime.
- A vorbit la Stuttgart despre atletism și școală, despre antrenamente și viitoare concursuri, despre Anișoara Cușmir-Stanciu și Alina Rotaru-Kottmann. Despre România. Despre visurile ei în sport și în viață.
- Și-a amintit de tatăl ei, fost portar la Brașov și Rapid, dispărut la 36 de ani: „Este tot timpul cu mine pe pistă și în gânduri”. Cea mai pură emoție și cele mai curate lacrimi pentru Ibrahim Dossey de la fiica lui.
Corespondență GOLAZO.ro din Germania
Ea se oprește. Câteva zeci de secunde, emoția o copleșește. Amintirea tatălui e prea puternică, prea tulburătoare.
Are lacrimi în ochi și sunt cele mai curate lacrimi pentru Ibrahim Dossey. Cea mai pură emoție.
Ea este Jennifer Dossey, are 20 de ani și e fiica fostului portar de la Brașov și Rapid, stins din viață în 2008, după un tragic accident rutier.
Cea mai frumoasă amintire cu tatăl e cu ei doi pe teren. Ea era foarte mică atunci.
Acea fată a crescut, e atletă, se pregătește aici, în Germania, la Stuttgart, unde locuiește cu mama, dar și la Rapid, reprezintă România în concursurile internaționale și visează să participe la Jocurile Olimpice.
În 2023, a cucerit titlurile naționale la triplusalt și săritura în lungime la campionatele indoor U20 și tot în 2023 a participat la primul său Campionat European U20. Locul 6. Anul viitor o așteaptă Europenele U23.
Ne-am întâlnit cu Jennifer la Stuttgart. Ne-a cucerit cu naturalețea sa, cu zâmbetul său.
Am vorbit despre cum a descoperit atletismul, despre sport și școală, despre prima ei antrenoare, campioana olimpică Anișoarea Cușmir-Stanciu, despre pregătirea alături de Alina Rotaru-Kottmann, „alt vis împlinit”, despre România, „cea mai mare parte din mine”, despre curaj, presiune, planuri, visuri, Jocurile Olimpice.
Îl are mereu în suflet pe tatăl său: „Cred că ar fi mândru de mine. Mi-ar spune să lupt și să nu renunț niciodată”.
„Presiunea mă face să lupt mai mult și mai bine”
Bună, Jennifer! Spune-ne cum ești!
Bună! Sunt bine, sunt la școală, sunt la atletism. Mă aflu în clasa a XII-a și mai am un an de liceu până dau BAC-ul. Cu atletismul îmi merge foarte bine. Anul viitor am Campionatul European U23, în Norvegia, la Bergen. Anul acesta am campionatele naționale U23.
Cum reușești să îmbini performanța cu școala?
Trebuie să fie un program calculat. Mă trezesc la șase dimineața și am școală până la patru fără… Apoi de la patru până la șase seara am antrenament și cam așa arată o săptămână plină de școală.
Faci asta în fiecare zi?
Da! E același program. Câteodată și până la 5 și jumătate seara la școală, dar simt că sunt o persoană care nu ar putea să facă sport dacă nu sunt sub presiune. Presiunea mă face să lupt mai mult și mai bine, iar o zi banală nu mi-ar face bine pentru antrenament. Nu mi-aș putea petrece ziua fără să fac ceva până la antrenament.
Presiunea poate copleși un tânăr sportiv?
În momentul în care faci sport ai o personalitate destul de puternică.
Sportul e în general pentru oameni puternici. Nu există în sport să fii copleșit de presiune pentru că trebuie să fii tot timpul pregătit pentru concurs și în viață. Jennifer Dossey
„Prin sport tot timpul mi-am găsit curajul”
Cum te-ai adaptat în Germania?
A fost puțin mai greu la început pentru că nu puteam deloc să vorbesc limba germană. Nu știam nimic și a trebuit să încep de la zero. Am învățat singură germană, ulterior m-am înscris la un curs intensiv ca mai apoi să dau examenul de limbă și să intru la școală publică. Am zis să fie provocare.
Acum studiezi numai în germană, nu?
Da! Învăț doar în germană. Am și câteva ore în engleză, dar BAC-ul o să fie complet în germană.
Cum e la școală? E diferit față de România?
E diferit. E un stil mai complicat pentru că trebuie să te gândești ce o să faci în viitor și trebuie să-ți alegi materiile în așa fel încât să fii în avantaj mai târziu.
Ce te-a învățat Germania, la școală sau pe oriunde mergi?
E destul de diferit de România pentru că m-am născut și am trăit până în clasa a IX-a. M-am obișnuit cu oamenii de acolo și familia. A fost greu la început să fii printre străini și să-ți faci prieteni, dar prin sport tot timpul mi-am găsit oportunitățile și curajul de a lupta în continuare pentru a mă integra în societate. După ceva timp am reușit să mă descurc.
„Cu cât ai mai multe ținte pe termen scurt poți atinge acea țintă pe care o ai pe termen lung”
Ai spus că vor fi Europenele, ce așteptări ai?
Obiectivul meu este să intru în finală. Asta e pe primul loc. În momentul în care voi intra în finală trebuie să mă gândesc la ce o să fac pentru a lua un loc cât mai bun. A fost o experiență asemănătoare anul trecut la Campionatele Europene U20, unde nu m-am așteptat să ajung în finală. Am dat tot ce-am putut în calificări și din prima săritură m-am calificat. În finală am reușit să termin pe locul șase. Sincer, a fost un vis pentru mine fiind primul Campionat European la care am participat. Sper să fie la fel și în Norvegia.
La ultimele concursuri în Germania ai sărit 13.01 m și 12.95 m, au fost cele mai bune performanțe ale tale în 2024. Cum le vezi? Ești mulțumită?
Nu pot să zic că sunt mulțumită, dar totul are un început. Poate că la următoarele concursuri îmi voi îmbunătăți performanța.
Nu poți să reușești tot timpul recorduri personale, dar pot să aspir la a face lucrurile cât mai bine. Sunt încrezătoare că voi sări mai bine la Craiova la campionatele naționale. Jennifer Dossey
Cum îți setezi obiectivul? E ceva pe termen lung sau scurt?
Mai mult pe termen scurt, dar am în spate și un termen lung pe care vreau să-l împlinesc. Cu cât ai mai multe ținte pe termen scurt poți lucra pas cu pas pentru a putea ajunge la acea țintă pe care o ai pe termen lung.
„A fost un vis împlinit să pot să învăț ceva de la Alina Rotaru fiind ca o soră mai mare”
Te antrenezi cu Alina (n.r. - Rotaru-Kottmann). Cum e?
Da! Am fost întotdeauna un fan al Alinei. Eram la toate concursurile ei când eram mică la București. Mergeam peste tot și făceam tot felul de mesaje. Eram cel mai mare fană. S-a întâmplat ca atunci când am venit aici să o pot contacta și să mă antrenez cu ea. A fost ca un vis împlinit, să am un model de antrenament și să pot să învăț ceva de la ea fiind ca o soră mai mare.
Ce simte un copil care ajunge umăr la umăr cu idolul lui?
Pentru mine a fost un vis împlinit în momentul în care am putut să fiu lângă Alina pe pista de atletism. Îmi pot dori să fiu ca ea, să aspir că voi obține tot ce a luat ea. Are locul 3 la Campionatele Mondiale de anul trecut.
„Antrenorul nostru e un adevărat expert. Lucrează tot timpul la finețuri”
Aveți un antrenor român, Mihai Marius Corucle. Cum vorbiți cu el?
A fost o surpriză pentru mine când am auzit că antrenorul este român, îmi era puțin frică fiindcă nu știam germană. Ziceam că o să-mi fie greu să comunic cu domnul antrenor în germană. M-am bucurat când am fost abordată în română și este o plăcere să mă antrenez cu dânsul.
E un adevărat expert. Lucrează tot timpul la finețuri. Munca pe care a investit-o în mine m-a adus la Campionatele Mondiale din 2022, Europenele din 2023 și să sperăm că și la cele din 2025. Jennifer Dossey
Cum e să fii parte din două cluburi, VfB Stuttgart în Germania și Rapid în România?
Sunt la CS Rapid în București, unde m-am transferat anul trecut în septembrie de la CSA Steaua. Am copilărit la Steaua și am avut acolo o antrenoare foarte bună, pe doamna Anișoara Cușmir-Stanciu (n.r. - campioană olimpică și deținătoarea recordului mondial la săritura în lungime). Drumurile s-au așezat altfel, sunt la Rapid și sunt foarte bucuroasă să-i reprezint la campionatele naționale. Mă ajută foarte mult.
La Stuttgart?
La VfB am foarte multă susținere. Mă antrenez pe stadionul lor și în sală pot să fac asta doar pentru că sunt la acest club. Este o plăcere să fiu la un club ca VFB, dar și la Rapid, unde a jucat tatăl meu. Pare încă un vis împlinit.
„Tata a reușit să ia locul 3 la Olimpiadă”
Ce ar însemna pentru tine Jocurile Olimpice?
E greu de spus pentru că trebuie foarte multă muncă. Nu pot spune dacă voi ajunge sau nu voi ajunge, dar pot să sper și să mă antrenez, fără să mă gândesc prea mult acolo. Olimpiada ar fi un vis de-al meu pentru că tata a ajuns acolo și a reușit să ia locul 3.
Care sunt calitățile tale și unde crezi că mai ai de progresat?
Calitatea mea este faptul că sunt conștiincioasă și nu aș putea lipsi la un antrenament niciodată. Antrenamentele și sportul sunt mai presus de orice pentru mine. De lucrat e nevoie să o faci tot timpul la viteză, la alimentație, la execuție. Sunt lucruri mici care fac diferența într-o competiție. Atunci când nu mai ai de lucrat înseamnă că ești cel mai bun.
„România e cea mai mare parte din mine. Țara la care mă voi întoarce tot timpul”
Cât de greu e să faci aceste sacrificii? Să calculezi tot ceea ce faci?
Este destul de greu cu alimentația. N-am un nutriționist. Mă informez foarte mult de la Alina, de la domnul antrenor, de la colegii de antrenament și încerc pe cât posibil să am o alimentație echilibrată, naturală și cu cât mai puține dulciuri.
Ce înseamnă România pentru tine?
România este locul în care m-am născut și am crescut. Este cea mai mare parte din mine. Multe persoane care mă văd la concurs nu cred că sunt româncă, dar sunt foarte mândră să spun că sunt. Este țara la care mă voi întoarce tot timpul și pe care o voi reprezenta totdeauna.
„Cred că Anișoara Cușmir a văzut ceva la mine, deși alergam ca o balerină”
Cum ai ajuns la atletism?
Am ajuns dintr-o greșeală. Am făcut balet înainte, din cauza unui incident petrecut acasă mi-am rupt mâna. N-am mai putut să continui și, printr-o prietenă de la grădiniță care avea o soră mai mare la atletism, am ajuns să practic acest sport. Ne-a spus să venim, să încercăm, să facem mișcare.
Doamna Anișoara Cușmir era la antrenament, era antrenoarea acelei fete. Cred că a văzut ceva la mine, cu toate că nu eram persoana potrivită fiindcă alergam ca o balerină. A avut încredere și a știut că e cea mai bună alegere. Jennifer Dossey
De unde vine pasiunea pentru balet?
Îmi place să dansez în timpul liber și mama a vrut să mă ducă oriunde am dorit. Am făcut și dansuri populare, balet și mai fac acum street dance de plăcere.
„Cea mai frumoasă amintire pe care o am cu tata”
Ce visuri ai în sport și în viață?
Sper să ajung cât mai sus în atletism. Să ajung la performanța maximă. Îmi doresc să ajung la Jocurile Olimpice și la Campionatele Mondiale de seniori, poate să duc numele meu pe culmile cele mai înalte.
Ești fiica lui Ibrahim Dossey. Ce amintiri ai cu el?
Cea mai frumoasă amintire pe care o am cu tata este de când eram pe stadion la Brașov, la antrenament. Alergam împreună cu el. E ceva nostalgic.
Cum era el?
Din câte îmi amintesc, pentru că eram foarte mică, și ce am auzit de la ceilalți oameni, era un om foarte bun. Era un om dedicat sportului așa cum sunt și eu. Era luptător și poate avea și el foarte multe visuri pe care și-ar fi dorit să le împlinească.
„Mi-ar spune să lupt și să nu renunț niciodată”
Ce crezi că ți-ar fi spus dacă te-ar fi văzut în sportul de performanță?
Cred că ar fi mândru de mine. Mi-ar spune să lupt și să nu renunț niciodată, chiar dacă sunt momente în care e mai greu. Presupun că este tot timpul cu mine pe pistă și în gânduri.
Îl simți?
Da! În momentul în care am luat locul 6 la Ierusalim, înainte de săritură m-am rugat și am spus cumva: „Ajută-mă, tata!” (n.r. - plânge). M-a ajutat.
Cum îți vezi viitorul în sport?
Sunt convinsă că pot reuși mai mult decât am făcut-o până acum. Sunt optimistă și îmi doresc mult mai mult.
„Sper ca naționala să ajungă cât mai departe la Euro. Fotbalul ne unește pe toți”
Jennifer Dossey de-abia așteaptă următorul meci al României, marți, împotriva Olandei, în „optimile” Euro.
„Este prima oară când văd echipa națională de fotbal la Campionatul European și sunt plăcut surprinsă de jucători dedicați cărora li se observă dorința și munca pe teren”, a spus atleta pentru GOLAZO.ro.
„Până acum, m-am uitat la toate meciurile lor și am purtat cu mândrie tricoul României în ziua meciului la școală și la antrenament. Sper să ajungă cât mai departe în acest turneu”.
A completat: „Sunt foarte bucuroasă să văd atât de mulți suporteri români pe stadion la fiecare meci al echipei naționale. E impresionant de fiecare dată când cântă imnul României. Fotbalul ne unește pe toți. Le urez mult succes jucătorilor naționalei. Hai, România!”.
După calificare, Jennifer a postat pe InstaStory o fotografie cu ea arătând ce scrie pe spatele bluzei de trening, România. A pus clasamentul grupei și a scris: „România, the best”.
* Parteneriat: articol realizat cu sprijinul conectivității oferite de Vodafone la Euro2024
