- Fostul selecționer al Italiei duce mai departe ideea românească a obligativității folosirii unui jucător tânăr în formațiile din prima ligă. Nu unul sub 21 de ani, ci unul sub 19. E interesant de văzut cum va fi întâmpinată propunerea într-un fotbal glorios, peste care acum s-a așternut mediocritatea.
Decăderea fotbalului italian nu ne privește direct. Dar similitudinile sunt izbitoare. Ca fondul comun de cuvinte, care pe unii îi fac să creadă că, gata, știu italiana.
Revenind, azurrii cad de undeva de foarte sus, noi experimentăm solid mediocritatea după câteva decenii în care am fost o națiune care conta la turnee finale și în cupele europene.
În timp ce ei câștigau titluri mondiale și cupe europene, noi vizitam cu rezultate semnificative competițiile interțări. Nu era puțin.
Între manufactură vetustă și fabrici moderne
Ce avem acum în comun noi și italienii în materie de fotbal sunt rezultatele sub așteptări ale integrării tinerilor jucători la formațiile de seniori.
Ce diferență între produsele gamă exclusivistă ale școlii franceze și subproducția italiană! Sau între aceeași vetustă manufactură artizanală peninsulară și fabrica de unicate ale La Masiei!
Mai mult ca sigur că la mijloc este vorba și de calificarea superioară a profesorilor, pentru că nimeni nu a demonstrat științific că o anume națiune este mai înzestrată pentru fotbal decât alta.
Matei și Biliboc spun o poveste
În România, regula jucătorului sub 21 de ani are peste 10 ani de când se aplică și de când stă în gâtul conducătorilor și al antrenorilor.
Știți textele. O lege antieuropeană care ne proiectează înapoi în timp! Un atentat la dreptul la muncă al jucătorilor! Totuși, al căror jucători? Nu cumva al celor care vor să iasă la pensie cam la vârsta procurorilor și judecătorilor, adică în jurul vârstei de 50 de ani?
Așa restrictivă pentru afacerile finanțatorilor și samsarilor, regula aceasta a produs și rezultate. De exemplu, a făcut posibil ca doi dintre cei mai interesanți fotbaliști ai Craiovei și ai CFR-ului, vorbim despre cel mai recent derby, să fie chiar produsul ei. Numele lor, David Matei și Lorenzo Biliboc.
Amândoi au 19 ani și orice vă vor spune contestatarii, băieții aceștia nu ar fi avut loc în echipele lor dacă nu beneficiau de constrângerile hulitei Legi U21. Viața, în general, nu este plimbare pe bulevardul bunului plac, ci un drum presărat cu reguli de circulație.
Tinerii acces restricționat
După ce Italia a băut cucuta celei de 3-a necalificări consecutive la un Mondial, Luciano Spalletti vine cu o propunere radicală - impunerea folosirii unui jucător sub 19 ani la formațiile din Serie A. Deci și mai restrictivă decât legea românească.
Antrenorul lui Juventus, predecesorul lui Gattuso la naționala Italiei, a observat un fenomen care i-a împins la acțiune și pe promotorii regulii noastre U21. Tinerii jucători italieni nu au loc în Serie A, iar acest lucru afectează și Squadra Azzurra, pe care Spalletti a condus-o din toamna lui 2023 până în iunie anul trecut. Nici el cu rezultate mai bune decât Gattuso.
„Nu vreau să dau sfaturi, dar dacă nu reușim singuri să le arătăm afecțiune jucătorilor noștri… Dacă nu îi protejăm...Vă dau un exemplu: dacă s-ar impune ca fiecare echipă din Serie A să aibă tot timpul pe teren un jucător U19? Asta ar obliga echipele să aibă câte patru în lot. Apoi, mă duc să mă informez și să văd jucătorii din generațiile viitoare, pentru că o să mai am nevoie de încă 3-4. (...) Am spus ceva ce nu se face în străinătate, dar nouă ne-ar prinde bine, având în vedere că tinerii nu sunt lăsați să joace. Am avea 80 de jucători pe care i-am antrena astfel încât să devină mai puternici”, a spus Luciano Spalletti, citat de tuttomercatoweb.com.
Dacă nu produci, degeaba imporți
Contează prea puțin dacă Luciano Spalletti s-a inspirat din jurisdicția fotbalistică românească. Pentru gâdilarea orgoliului nostru, să zicem că da.
Important este că Spalletti, un înțelept al fotbalului, a văzut că regenerarea fotbalului italian poate veni din grija și afecțiunea cu care sunt crescuți jucătorii. Nu înainte însă de o reglementare. Chiar dacă „nu se face în străinătate”. Regenerarea oricărui fotbal nu vine importând, ci producând material uman de calitate.
În anul în care câștiga cu Napoli titlul în Serie A după un hiatus de 33 de ani, Spalletti discuta cu câțiva puști care chiuliseră de la școală pentru a asista la antrenamentul favoriților.
Se vede!
Discuția antrenorului cu foarte tinerii suporteri napoletani este antologică. Rețin îndemnul lui ferm către micii ultrași pentru educația pe care o oferă școala. Le-a vorbit despre ce înseamnă a învăța și cât ajută asta în a deveni un jucător mai bun, mai inteligent.
Posibil ca lecția lui Spalletti să le fi intrat puștilor pe o ureche și să fi ieșit pe cealaltă. Sau poate că a lăsat ceva urme. Omul a încercat și a folosit argumentele corecte. Reținem, a încercat. Aici se cam termină similitudinile cu italienii.
La noi, școala-carte continuă să fie ruda amărâtă a școlii-vieții. Jucătorii sunt îndemnați să nu piardă vremea cu lucruri inutile și dăunătoare ca cititul, pentru a se concentra pe fotbal. Ați observat cu ce mândrie spun ai noștri „nu citesc presa”. În general, nu citesc. Se vede.